Familia Lazăr și-a îngropat sâmbătă eroul, având alături sute de polițiști vrânceni și din întreaga țară. Comisarul șef Tomiță Lazăr, șeful Serviciului pentru Acțiuni Speciale din cadrul IPJ Vrancea, s-a înecat duminică, 19 iulie a.c., în apele Siretului, după ce și-a salvat fiica cea mică de la moarte, dându-i și un ultim ordin: „Respiră!”. El a fost condus pe ultimul drum de sute de oameni, rude, prieteni, cunoscuți și colegi, în special mascați, chiar în ziua în care ar fi trebuit să fie socru mic. Comisarul șef a fost aplaudat și înmormântat cu onoruri. În seara zilei de sâmbătă, la câteva ore după ce și-a condus eroul pe ultimul drum, fiica cea mică a comisarului șef a postat pe pagina sa de Facebook un mesaj cutremurător. A povestit tot ce a făcut în ziua de 19 iulie, dar și cum tatăl său a salvat-o, deși ea își ceruse iertare de la Dumnezeu și se vedea pe fundul apei. Nu a fost așa, pentru că tatăl ei a sărit în apă după ea și a smuls-o din ghearele morții cu prețul vieții lui. Mariana știe că tatăl ei ar fi procedat la fel cu oricine.
Durerea s-a împletit cu lacrimi, strigăte disperate, aplauze și sunetul sirenelor, sâmbătă la Focșani, la înmormântarea comisarului șef Tomiță Lazăr, șeful Serviciului pentru Acțiuni Speciale din cadrul IPJ Vrancea, care a murit înecat pe data de 19 iulie a.c., după ce și-a îndeplinit ultima misiune pe pământ: aceea de a-și salva fiica, pe Măriuca, așa cum o alinta, de la înec.
Pe Tomiță Lazăr l-au condus spre mormânt sute de oameni împietriți de durere și îngenunchiați de neputință. Printre ei și foarte mulți colegi de la IPJ Vrancea și mascați din întreaga țară, unii veniți chiar din celălalt colț al țării. La înmormântare a participat și adjunctul de la DIAS București. Slujba, oficiată de un sobor de preoți, prin grija ÎPS Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, a început la ora 11.30, atunci când sicriul cu trupul neînsuflețit al comisarului șef Lazăr a fost scos din Capela Bisericii de lângă Școala 2 și dus în lăcașul de cult. În spatele sicriului, Mariana strângea la piept poza tatălui și abia se mai putea ține pe picioare, la fel ca fiica cea mare, Georgiana și ca Silvia, soția comisarului-șef. La finalul slujbei, care a durat aproximativ o oră, părintele Bran a ținut o cuvântare, care a înlăcrimat mulțimea, vorbind despre omul Tomiță Lazăr, dar și despre tatăl și soțul Tomiță Lazăr.
„Suntem în sfânta Biserică și ne rugăm pentru Tomiță, fratele nostru, cel pe care cu grăbire și neașteptat, Dumnezeu l-a chemat dintre noi, socotindcă și-a împlinit cumva rostul în lumea aceasta. Toți cei care l-au conoscut și din tot ceea ce s-a văzut în toate postările din mass-media de zilele acestea, cu toții am înțeles că domnul comisar șef Tomiță a fost un om deosebit și un comandant deosebit. Iar eu vă pot spune că a fost și un vecin deosebit pentru că am fost vecini. Ne vedeam în fiecare dimineață când plecam la serviciu și ne salutam cu respect unul față de altul, neștiind unul despre celălalt prea multe lucruri. A fost un om dârz, un om hotărât, un om de la munte, un vrâncean adevărat. Un om care și-a pus toată priceperea în slujirea țării sale, construind împreună cu colegii săi un sistem important, care are menirea să salveze societatea de la derapajele ei. Și-a dăruit toată viața sa acestui sistem, toată priceperea, toată strădania sa. A fost un bun coleg, un bun comandant și un familist convins. Era un om atât de modest încât nimeni nu știa că este comandant pe strada lui. Era un om atât de modest încât nu striga pe nimeni dintre colegii săi cu funcția, un om care îi înconjura pe toți cu dragoste, cu înțelegere, povățuindu-i și îndrumându-i ca să ajungă și ei la performanțele cerute”, a spus părintele protopop Eduard Bran.
„Oamenii buni sunt oameni discreți, cuminți, modești”
În cuvântarea sa, părintele Bran a vorbit și despre prezența lui Tomiță Lazăr în familie, precizând că aceasta a fost cu totul și cu totul sensibilă, înconjurânu-i pe cei dragi cu toată dragostea lui. „Prezența sa în familie a fost însă cu totul și cu totul sensibilă. Dacă la serviciu era un ostaș dârz și ferm, acasă era un om calm, cuminte și blând. Și-a înconjurat cu toată dragostea familia, asemenea unui brad falnic care îi ocrotește cu blândețe și multă dragoste pe cei care stau în jurul său. Cu toții am fost impresionați de mulțumirile pe care i le-au adus colegii, prietenii, vecinii, rudeniile și toți cunoscuții pe diverse căi de comunicare din mass-media. Și cu toții ne-am convins încă o dată că oamenii buni sunt oameni discreți, cuminți, modești și la locul lor. Nu ies cu nimic în față decât cu fapta cea bună și cu căldura inimii lor. Sigur că este dureros momentul acesta, mai ales pentru fetele sale, pentru soția sa, pentru colegii săi de birou, pentru prietenii săi, pentru vecinii săi, pentru noi toți. Dar dincolo de această durere, care ne răpune inimile, trebuie să avem nădejdea că bunul Dumnezeu va socoti înaintea sa, faptele sale cele bune. Aduc cu mine în acest moment greu de încercare a familiei sale mesajul plin de compasiune și de prețuire al Înalt Preasfințitului Arhiepiscop Ciprian, care a rânduit întru cinstirea și propovăduirea sa acest sobor de preoți, diaconi și psalți”, a mai spus părintele Bran.
La finalul cuvântării, toți cei dragi au trecut pe la căpătâiul lui Tomiță Lazăr pentru a-și lua rămas bun de la el, după care sicriul cu trupul neînsuflețit al comisarului șef a fost scos din biserică de colegii săi, în aplauzele mulțimii și în sunetul trompetului, care a dat „Stingerea”.
Mașinile de poliție au deschis ultimul drum al comisarului șef
De la biserică, cortegiul funerar a plecat către IPJ Vrancea, ultimul drum al comisarului șef fiind deschis de zecile de mașini de poliție, venite din întreaga țară, care sâmbătă, au avut o altfel de misiune. Pe tot traseul, sirenele acestora au sunat întruna, făcându-i să plângă și pe cei care nu-l cunoșteau pe Tomiță Lazăr. În fața sediului IPJ Vrancea, colegii l-au așteptat pe Tomiță Lazăr cu lacrimi în ochi și îmbrăcați în uniforma bleu, uniformă pe care și el a iubit-o și cu care a și fost îmbrăcat.
Aici, comisarul șef Tomiță Păvăloiu, adjunct al șefului IPJ Vrancea, a dat citire unui mesaj în care l-a descris pe omul și polițistul Tomiță Lazăr. „Cu profundă tristețe, copleșiți de sentimentul despărțirii pentru totdeauna de dragul nostru prieten, coleg, camarad, comisar șef de poliție Tomiță Lazăr, ne plecăm astăzi, aici, cu toții capetele înaintea marelui om, care pentru noi toți va rămâne exemplul preofesionistului de excepție, al prieteniei și iubirii necondiționate pentru oameni”, a spus comisarul șef Tomiță Păvăloiu cu vocea tremurândă.
El a adăugat că Tomiță Lazăr s-a născut în urmă cu 54 de ani, în localitatea Tulnici și a luptat continuu pentru a-și împlini destinul în această viață, devenind imediat după absolvirea Școlii de Poliție „Vasile Lascăr” un polițist devotat și dispus permanent să lupte pentru apărarea celor mai mari valori umane: viața, integritatea, ordinea și siguranța publică, dând mereu dovadă de inteligență, perseverență și o putere extraordinară de a răzbate din cele mai dificile situații. „A vorbi despre polițistul Tomiță Lazăr, este ca și cum ai încerca să scrii o carte de istorie, demnă de a fi strudiată de toate generațiile viitoare„, a mai transmis comisarul șef Păvăloiu.
„A trăit ca un campion și a ieșit de pe scena vieții ca un EROU”
Comisarul șef Tomiță Păvăloiu a vorbit și despre trista zi de 19 iulie a.c., atunci când colegul său s-a stins, dar nu înainte de a îndeplini o ultimă misiune și cu siguranță cea mai grea din toate cele îndeplinite până acum: aceea de a o salva pe Măriuca din apele Siretului. „Iubit de colegi, apreciat de șefi, respectat pe deplin de toți cei care l-au cunoscut, Tomiță Lazăr a fost pentru noi tată, prieten, frate, un OM de la care am avut cu toții privilegiul de a învăța că omenia nu se cumpără, profesionalismul nu se primește în dar, iar respectul îl ai numai atunci când impui respect prin perspicacitate, simplitate, modestie și iubire față de cel de lângă tine. Ne-a învățat acum într-o lecție finală, înainte de a lăsa cortina să cadă, că sacrificiul suprem nu-l poți face decât atunci când iubirea de oameni este egală cu infinitul. A trăit ca un campion și a ieșit acum de pe scena vieții ca un EROU. În lupta sa finală, a învins cel mai aprig adversar: moartea fiicei sale, Măriuca. Prin ea, dragul nostru Tomiță Lazăr va trăi mai departe și va rămâne aici cu noi pentru eternitate. Iar soția sa, Silvia, și scumpele sale comori, Georgiana și Măriuca, vor găsi puterea de a merge mai departe, călăuzite de îngerul care le va veghea fără încetare din înaltul cerului, acolo unde numai eroii pot ajunge. Pentru tot ceea ce a lăsat în urmă, pentru exemplul său de omenie și eroism, pentru optimismul său fără sfârșit, noblețea sa sufletească, pentru toate clipele minunate pe care ni le-a dăruit, ne plecăm frunțile în fața lui și ne ridicăm privirea către cer, rugându-l să-și deschidă larg porțile pentru a primi în împărăția sa un TITAN. Rămas bun, prieten drag! Fie ca rugile noastre să-ți mângâie sufletul și să-l conducă înspre lumina veșnică, unde să-și găsească liniștea pentru eternitate. RESPECT CAMARADE!. Dumnezeu să te odihnească în pace!”, a mai transmis comisarul șef Păvăloiu. De la IPJ, Tomiță Lazăr a plecat în aplauzele colegilor, care l-au iubit.
„Tati, vino la noi!!!”
Înainte de a ajunge la cimitir, Tomiță Lazăr s-a oprit pentru ultima dată în fața casei sale. Apoi, ajuns în fața cimitirului, sicriul a fost coborât din mașină și luat pe brațe de colegii săi, care l-au dus până la groapă, trecând prin mijlocul colegilor din țară, care au format un cordon și l-au salutat pe camaradul lor, pentru ultima oară.
Sicriul a fost coborât în groapă, în strigătele disperate ale fetelor sale și ale rudelor și în salvele trase de jandarmii din garda de onoare. În tot acest timp, Drapelul Național a fluturat lângă mormânt. „Tati, vino la noi!!”, a strigat îndurerată una dintre fete, deschizând totodată și brațele în așteptarea tatălui său, care, din păcate, nu va fi mai fi niciodată fizic lângă ele.
Mesaj cutremurător al Măriucăi, pe facebook
După înmormântare, sâmbătă seara, Mariana Lazăr a postat un mesaj emoționant pe pagina sa de Facebook. Tânăra a povestit tot ce a făcut în ziua de 19 iulie, cât de frumos a petrecut alături de tatăl ei, dar și cum se vedea pe fundul Siretului.
„Duminică, 19 iulie, tatăl meu mi-a oferit una din cele mai frumoase zile alături de el. Trecuse ziua lui și sâmbătă s-a simțit bine alături de mama și niște prieteni, făcând grătar și înotând. La SIRET. Duminică m-a trezit în modul frumos pe care numai un tată SPECIAL o putea face pentru prințesa lui de 25 de ani. Mă pregăteam să plec la serviciu. Mi-a călcat rochița, așa cum o făcea MEREU, el, tatăl de fete. Mi-a făcut trei vizite la serviciu, așa cum o făcea în fiecare zi. L-am trimis să îmi ia o pensetă și o ojă, pe el, ditamai bărbatul. Și mi-a venit cu 5 nuanțe ca să am de unde alege. I-am spus că vreau sa stau la soare la Biliești, pe Siret, la ora 16. Bineînțeles că nu m-a refuzat. Ajunși acolo, mi-a făcut masaj la picioare, cum o făcea frecvent. (Nu știu câte dintre voi fetelor aveți norocul de un tată cum l-am avut eu). Tatăl meu m-a învățat să mă bucur de lucrurile simple, m-a alintat și m-a răsfățat până la 25 de ani. Iar după 25 de ani, mi-a dat viața din nou. Mi-a dat o nouă viață total diferită de ceea ce îmi oferise până atunci. Venise timpul să încetez a mai fi un copil. Și Dumnezeu a hotărât ca asta să fie soluția. O altă viață„, spune Mariana.
„Eroul nostru era total sub apă, fără aer, ținându-mă pe mine deasupra”
Coșmarul Marianei a început de aici încolo. Adică după ce a intrat în apă. Și-a cerut iertare de la Dumnezeu și se vedea pe fundul apei în orice clipă. Nu a fost așa pentru că EROUL a fost lângă ea și a tras-o din ghearele morții cu prețul vieții lui. „Mi-am văzut moartea cu ochii, mi-am cerut iertare de la Dumnezeu și așteptam să mă duc inconștientă la fundul apei în orice secundă. Dar el, EROUL NOSTRU, era sub apă total, fără aer, ținându-mă pe mine deasupra. L-am văzut ieșind o singură dată, strigându-mi DISPERAT „Respirăăă!” . Și da, rămâne un mister cum a putut chiar și el să reziste fără aer atât de mult timp. Dar iată că a rezistat. Ca să mă vadă pe mine în viață. A facut întotdeauna totul pentru mine, dar să îmi dea viață pentru a doua oară a fost cea mai importantă și cea mai grea misiune a lui. Ultima lui misiune a fost să salveze o viață.Viața mea, a copilului său. Ar fi făcut-o pentru ORICINE, el nu se temea de NIMIC, cu atât mai puțin de apă. Tatăl meu a fost cel mai optimist și cel mai pozitiv om, făcând pe toată lumea să zâmbească. A știut să se facă iubit și respectat fără prea multe eforturi. Pur și simplu prin ceea ce era el. Tată și om ca el se naște o dată la sute de ani”, a mai scris Mariana.
Fata cea mică a comisarului șef a adăugat în mesajul său că i se părea cel mai cumplit să-ți moară un părinte și asta i s-a întâmplat. „Pentru toată lumea este o tragedie pentru că astăzi trebuia să fie cea mai frumoasa zi. Deschideți ochii și învățați din tragedia mea că ziua de mâine nu îi este promisă nimănui. Prețuiți oamenii pe care îi aveți și nu uitați că sufletul este cel mai important. Sunt sfâșiată de durere, de milă, am trăit 4 zile cu speranța să fie găsit RESPIRÂND. Acum nu mai am la ce să sper. Nu am altă opțiune decât să accept această dramă. Tatăl meu trăiește prin mine. Vă mulțumesc din tot sufletul celor care ați fost și ne sunteți alături. ÎNGERUL MEU a avut grijă sa ne fie bine chiar și fără el. Dumnezeu să te ierte, TATÄ‚L MEU EROU”, a mai scris Mariana.
Postarea sa a primit aprecierea a peste 17 mii de oameni și a fost distribuită de peste două mii de persoane în numai 20 de ore.
Polițist vreme de 29 de ani
Comisarul șef Tomiță Lazăr a fost în slujba semenilor aproape 29 de ani, el devenind polițist în anul 1986. Potrivit informațiilor primite de la IPJ, comisarul șef s-a născut la data de 15.07.1961 în localitatea Tulnici, județul Vrancea. Tomiță Lazăr a absolvit Åžcoala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr”, Câmpina, promoția 1986, din același an fiind încadrat la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Brigada de Asigurare a Ordinii și Liniștii Publice. Pentru merite deosebite la data de 31.12.1990 a fost trecut în corpul ofițerilor și avansat la gradul de sublocotenent. La data de 01.12.1994 a fost mutat la Inspectoratul de Poliție Județean Vrancea, desfășurându-și activitatea ca ofițer operativ la Biroul de Ordine Publică al Poliției Municipiului Focșani. În perioada 25.09.1998 – 15.12.2000 a lucrat ca ofițer operativ la Inspectoratul Județean de Jandarmi Vrancea. După revenirea la Inspectoratul de Poliție Județean Vrancea la 15.12.2000 a lucrat ca ofițer la Serviciul Cabinet, la Detașamentul pentru Intervenție Rapidă și Biroul de Ordine Publică al Poliției Municipiului Focșani. La data de 01.06.2008 a fost numit adjunct al Åžefului Detașamentului pentru Intervenție Rapidă, iar de la 21.09.2009 a devenit șeful acestei structuri de elită din Poliția Română, funcție ocupată până la data decesului. Preocuparea continuă pentru perfecționarea profesională l-a determinat ca în paralel cu munca de poliție să urmeze cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității „Dunărea de jos” Galați, fiind licențiat în anul 2004. Un foarte bun sportiv, Tomiță Lazăr a fost premiat an de an la etapele finale ale Campionatelor de Atletism și Cros ale M.A.I.
Comisarul șef Tomiță Lazăr a murit pe data de 19 iulie și a fost găsit pe data de 23 iulie, în zona unei balastiere de la Vadu Roșca, plutind pe apele Siretului, la o distanță de mai bine de 10 kilometri de locul în care a fost înghițit de ape. A fost zărit de un paznic, care l-a tras la mal și apoi a sunat la 112.
Familia, încurajată de sute de oameni
Familia a fost și este încurajată de sute de oameni, care au postat mesaje de condoleanțe pe paginile de socializare, dar și paginile publicațiilor care au mediatizat cazul.
Într-un comentariu postat pe pagina web a cotidianului „Monitorul de Vrancea”, un cititor și prieten al lui Tomiță a scris „odată cu înmormântarea ta, prietene, coșmarul ăsta s-a sfârșit. E greu să realizez că nu te voi mai vedea, nu ne vom mai vorbi și nu mă mai pot bucura de zâmbetul tău cald și de prietenia ta. E cea mai dureroasă despărțire. Nu mi-o imaginam, mai degrabă, așa curând. Păcat!. Ai avut un ceas blestemat, dar te-ai stins ca un BÄ‚RBAT ADEVÄ‚RAT, așa cum ai trăit. O să-mi lipsești mult, poate într-o altă viață, voi avea cinstea să te reîntâlnesc. Prietenii ca tine, oamenii ca tine, din nefericire, sunt tot mai rari. Știu că moartea este o continuare a vieții, cum spunea cineva. Poate!. Dar durerea rămâne, pentru că suntem oameni și avem sentimente și trăiri. Te-ai ridicat la cer și îmi doresc să-ți găsești pacea și liniștea veșnică. Sper ca soția și fetele tale să poată trece peste durerea asta uriașă. Ne este greu la toți, dragul meu, dar lor le este cumplit. Te plâng, Tomiță, nu te voi uita niciodată. Odihnește-te în pace!”.
