De sâmbătă seară ascult întruna o melodie. „Grigore Lese. Bucovina!” (https://www.youtube.com/watch?v=2MHSa5-amPk&list=RDqkrSYDVccTg&index=5). Åži, de fiecare dată, la cuvântul Cernăuți îmi dau lacrimile.
Cântă cucu’, bată-l vina,
De răsună Bucovina,
Cântă cucu-ntr-un brăduț,
De răsună-n Cernăuți.
Bucovină, plai cu flori,
Unde sunt ai tăi feciori?
Au fost duși în altă țară,
Dar se-ntorc la primăvara,
Înapoi când or veni
Tot pe tine te-or iubi.
Munților cu creasta rară,
Nu lăsați Straja să piară,
Dacă piere Straja voastră,
A pieri și țara noastră.
La Podul de Flori de la Ungheni, acolo unde am fost sâmbătă, nu a fost vorba despre Bucovina, ci despre Basarabia. Sute de oameni, majoritatea tineri, au mers pe jos de la Chișinău, prin arșiță, ploaie și vânt, până la Iași. Åži-au continuat drumul duminică dimineață, până la București, cu Trenul Unirii, care a oprit pentru un minut și în Gara Focșani. Ei cer ca Prutul să fie „râu intern”, cer unirea cu România. Au ajuns ieri la Palatul Cotroceni și s-au așezat pe podea, „ca la fiecare popas după o zi obositoare de marș” (https://www.facebook.com/basarabiapamantromanesc?fref=ts).
Nu știu care vor fi urmările acestor acțiuni. După părerea mea, cel puțin în viitorul pe termen mediu, unirea se va face în cadrul Uniunii Europene, odată cu intrarea Republicii Moldova în UE. De altfel, așa i-am și auzit declarând pe unii factori de decizie. În aceste vremuri, nu se mai procedează ca în secolul trecut, când, în timpul procesului care s-a soldat cu condamnarea sa la moarte, mareșalul Ion Antonescu a declarat: „Nu am să neg că n-am avut intenția de la început să reconstitui granițele țării. Toate granițele țării. Misiunea mea era aceasta, dată de poporul românesc și n-aș fi venit la conducerea neamului românesc dacă granițele n-ar fi căzut” (https://www.youtube.com/watch?v=pxwjlTlE_5c)
Trebuie să mărturisesc că emoțiile pe care le-am trăit sâmbătă au fost printre cele mai puternice din viața mea. Ochii mi s-au umplut de multe ori de lacrimi. Dar asta și pentru că am crescut cu povestirile bunicii mele, Elena Budurleanu (Balion), din care răzbătea mereu dorul de casă. S-a născut în 1929 la Mamornița, o localitate din regiunea Cernăuți, Bucovina (acum în Ucraina). Alături de întreaga familie a fost deportată după cel de-al Doilea Război Mondial, în Bărăgan, la muncă forțată. Ne povestea cât de greu le-a fost, cum au îndurat de foame…
La 70 de ani de la sfârșitul războiului, foarte puțini sunt cei care mai înțeleg acele vremuri și chiar și mai puțini sunt interesați de ele. Războaiele, teritoriile care au aparținut cândva provinciilor istorice românești ori României, foametea, deportările, epurările etnice reprezintă pentru mulți subiecte pentru manualele de istorie, nu de interes actual. Drept urmare, la Ungheni au fost vreo mie de români. Åži câteva sute de basarabeni. De partea noastră, mulți erau în vârstă. De partea lor, cei mai mulți erau tineri.
M-am tot gândit… Sunt alte vremuri. Oamenii călătoresc, muncesc prin Italia, prin Spania, Anglia, Germania, Norvegia și Suedia. Oamenii studiază în străinătate, merg la joburi temporare pentru studenți în America, vor burse în Coreea de Sud. Sunt alte vremuri.
Granițele sunt desenate pe hartă, dar în realitate le treci destul de ușor, cu un buletin sau pașaport. Ca să pleci undeva îți trebuie voință, timp și bani. Åži marea majoritate a oamenilor nu mai sunt dispuși să-și dea viața pentru teritoriul național, pentru că planeta este acum noua patrie. Accesul la informație i-a făcut pe foarte mulți oameni, în special pe tineri, să înțeleagă că liderii lumii nu sunt mânați în luptă de patriotism, ci de dorința de a stăpâni resurse, așa că mult mai greu cad în plasa discursurilor patriotarde.
Acum, pe cei mai mulți îi doare-n cot de unirea cu Basarabia, cu Bucovina. Cântecele cu mesaj patriotic li se par porcărioare, voievozii și haiducii nu sunt la fel de tari ca personajele din Game of Thrones, iar discuțiile despre unire sunt anacronice.
Întrebarea este: ce facem în cazul în care se nasc un Hitler 2, un Stalin 2, care, cu arme și bagaje, hotărăsc să vină peste noi și să curme noua ordine mondială, a dispariției granițelor? Vom fugi sau vom veni să ne apărăm râurile, ramurile, munții, marea, dealurile și câmpiile? Pentru că acum, în vremuri de pace, ni se pare că n-avem nevoie de rădăcini, că ne putem ridica oricând și pleca oriunde. Însă dacă Putin și Obama, dacă Merkel și Tsipras, dacă Netaniahu și demenții de la Statul Islamic pornesc un foc ce va aprinde întreaga planetă, unde ar fi cel mai bine să fim?
Din punctul meu de vedere, problema românilor din Basarabia și Bucovina trebuie tratată la fel de serios ca cea a românilor din Italia sau Spania. Åži ei sunt românii din diaspora. Iar dacă ați fi văzut chipurile acelor tineri, dacă v-ați fi prins cu ei în Hora Unirii, dacă ați fi cântat alături de ei „Basarabie măiastră, A sosit și vremea noastră, Åži ți-aducem pețitor, Mândrul nostru tricolor”, ați fi înțeles că sunt cei mai români dintre români, că tânjesc după Patria Mamă precum copiii după părinții plecați în străinătate.
Să crezi că istoria nu se repetă e periculos. Să crezi că dacă acum ești în siguranță, înseamnă că așa va fi mereu, e neînțelept. Să-ți ignori trecutul e păcat. Basarabenii, bucovinenii se luptă să-și vorbească limba, să-și învețe istoria, să-și studieze poeții. Toate sunt ale lor, dar și ale noastre. Mulți povesteau că în Basarabia, dacă nu știi limba rusă, nu poți fi angajat, întrucât puterea economică este în mâna foștilor comuniști ruși. Dacă într-un grup unde se vorbește românește intră un vorbitor de limbă rusă, toată lumea începe să vorbească rusește, pentru că rușii din Basarabia nu sunt interesați să vorbească limba română. Cum ar fi să vreți să vă angajați și să vi se ceară să vorbiți altă limbă, deși populația majoritară vorbește românește?
Suferința basarabenilor, a bucovinenilor nu trebuie trecută cu vederea. Cred însă că dincolo de acțiunile organizațiilor civice (în acest caz Platforma Unionistă Acțiunea 2012), trebuie să există voință politică. Fără ea, fără acțiunile oamenilor de stat, Basarabia va rămâne, deși stat independent, sub puternica influență a Rusiei, iar Bucovina sub Ucraina.
