-Eu știu cine sunt, dumneavoastră, cine sunteți? Mă întîmpină cu întrebarea în spirit de glumă, cînd intru în cancelarie. Nu-l cunoscusem pînă atunci, se vedea de la o poștă cine era, după dulamă. Un bidon de suc și un șir de covrigi erau pe masă, era post, mai târziu am observant că nu venea niciodată cu mâna goală. De când cu noile evenimente legate de ora de religie, biserica s-a hotărât să se implice mai mult în viața școlii, iar părintele, deși nu predă el religia în școală, nu a stat prea mult pe gânduri, a venit să sponsorizeze excursia unei fetițe.
-Vreau să o trimit și în tabără la vară.
Alexandra, o fetița firavă din clasa a-VI-a cu înclinații spre literatură, spre poezie și…credință e fata lui anul acesta.
Într-o zi, preț de o oră, mergem la biserică cu copii din școală, nu e sărbătoare, e săptămâna mare, a patimilor. Părintele ne așteaptă cu un cuvînt de învățătură. Le pune și întrebări copiilor:
– Suntem în postul mare, știți cîte zile are postul?
-….una,…..trei,….., în sfârșit cineva dibuiește,…șapte zile ori șapte săptămâni patruzecișinouă de zile.
Le spune câte ceva despre post:
-…..e mai aspru, nu se mănâncă ulei decât când e dezlegare, sâmbăta, duminica și în câteva sărbători,… așa ca să știți și voi, săptămâna asta doar joi se mănâncă de două ori pe zi, în rest o dată, iar vineri e ajunare desăvârșită, până seara când se mănâncă pâine…ca să știți și voi.
-Se mai fac minuni în zilele noastre? Voi ce spuneți, se mai fac?
-……..
– Vă spun eu, se mai fac.
Le vorbește despre lumina care vine la Ierusalim de Înviere, cum arhiereul este controlat și însoțit de poliție ca să nu aibă asupra sa vreo sursă de foc și că acea lumină, preț de câteva minute, cincisprezece, nu te încălzește, nu te arde, o dau oamenii pe față, pe barbă și nu arde nimic, doar luminează. Le mai vorbește despre Schimbarea la față, de pe muntele Tabor și despre faptul că în fiecare an de această sărbătoare, 6 august acolo se lasă un nor. Åži încă o minune, le mai relatează despre apa Iordanului care de Bobotează se întorce înapoi, nu mai curge în sensul ei de curs, ci invers, doar în ziua de Bobotează.
Un lucru mă impresionează la părintele, deși știu că a fost în acele locuri toate relatările le întărește cu cuvântul: „vi le spun de la cei ce au fost acolo”, nu mărturisește nimic despre dânsul, unii dintre copii poate nu au văzut nici măcar orașul de la 40 de kilometri de ei.
Åži încă ceva le mai are de transmis:
– Care e cel mai important lucru pe care trebuie să îl facem în post?
– Să nu mințim.
-Bun. Altul!
– Să nu ne certăm.
– Bun. Altul!
– Să ne rugăm.
– Bun, dar cel mai important este să mergem la spovedit. Sunteți vreo 60 de copii aici, m-aș bucura dacă măcar 15 ați veni să vă spovediți. Vă aștept sâmbătă.
În drum spre școală mă apropii de o colegă:
-Înduhovnicit părintele ăsta,…nu se mănîncă ulei, se mănâncă o dată în zi…
– Tu nu știai aceste lucruri?
– Ba da, dar nu le-aș putea spune la alții dacă eu nu le-aș ține.
Încep să-l cunosc să-mi dau seama cine e. Åži noi am ținut post, dar nu după regulile astea ci după ale noastre:
-Ce mai faci bun de mâncare, de post?
-Îm…, ce prăjitură bună, e de post, să-mi dai și mie rețeta.
Dumnezeu îl va fi primit și pe al nostru mai ales dacă vom crede că nu am făcut mare lucru postind, ci doar ce eram datori și cum am putut.
Așa am ajuns la Sfânta Înviere a Lui Hristos.
„Cei ce ați postit și cei ce n-ați postit, veseliți-vă, astăzi. Masa este plină, ospătați-vă toți. Nimeni să nu se tânguiască de păcate că din mormânt iertare a răsărit”. (cuvântul sfântului Ioan Gură de Aur, la Înviere)
Suntem încă sub lumina Învierii Lui Hristos.
Hristos a înviat!
Prof. Geta Alina Grigoraș
Åžcoala „Ionel Sîrbu” Ciorăști
