Calitățile terapeutice ale ridichilor de primăvară au fost un subiect despre care însuși Herodot povestește că egiptenii le apreciau foarte mult, în timp ce grecii ofereau zeilor lor ridichi de aur. Pentru prima dată însă, ridichile au fost menționate într-o rețetă chinezească în secolul al XI-lea îHr. Ridichile (Raphanus sativus) provin încă din antichitate, iar originea lor se află undeva la granița dintre Europa și Vestul Asiei. Reprezintă una dintre legumele, care cresc cel mai rapid, fiind gata de cules în aproximativ trei săptămâni de la data plantării. Există ridichi roșii, albe, negre și galbene, cu dimensiuni variate, de la micuțele ridichi roșii de primavară până la deținătoarea recordului Guiness, care cântărea 31,2 kilograme.
Ridichile de lună trebuie să fie mici, ferme și netede, de un roșu aprins, plin de viață, în timp ce ridichile negre trebuie să fie grele. Ridichile sunt legume bogate în acid ascorbic (vitamina C, 100 de grame de ridichi asigurând un sfert din necesarul zilnic al organismului), acid folic, potasiu și cu un conținut mediu de vitamina B6, riboflavina, magneziu, cupru, zinc, fier și calciu. De asemenea, conțin zahăr și fibre. Semințele de ridichi pot deveni un ingredient important pentru obținerea biocarburanților, deoarece au un conținut de 48% de ulei, care nu este comestibil pentru organismul uman.
Frunzele proaspete de ridichii au efect vitaminizant și detoxifiant și deci nu trebuie aruncate. Pot fi folosite în ciorbe și salate. Rădăcinile ridichilor sunt, de asemenea, un adevărat elixir pentru rinichii. Această mică și roșiatică legumă, ridichea, extrem de populară în preferințele culinare ale românilor, ajută cu succes în tratarea mai multor afecțiuni. În medicina populară, ridichile sunt folosite pentru îmbunătățirea digestiei, împotriva depresiei și a oboselii, contra tusei, în insuficiență hepatică, boli reumatice, paraziți intestinali, astm, alergii, pietre la rinichi. Ridichile roșii de primăvară oferă o mulțime de beneficii nutriționale, sunt prietenoase cu silueta și taie apetitul.
Specialiștii recomandă consumul de ridichi pentru faptul că sunt bogate în fibre (benefice tranzitului intestinal, dar și siluetei — pentru că fibrele induc mai repede sațietatea), pentru că sunt sărace în calorii și pentru că oferă multă vitamina C (adică, vitalitate) și vitamina B9 (necesară reînnoirii celulare). Datorită conținutului de acid folic, vitamina C și antocianine, ridichile sunt foarte eficiente în combaterea cancerului de colon, intestinal, de rinichi și de stomac. Conținutul de vitamina C, cel mai bine reprezentat, îi conferă proprietatea de detoxifiant și întăritor al imunității. Cu un conținut mic de grăsimi saturate și de colesterol, ridichile sporesc imunitatea organismului. De aceea sunt mai mult decât indicate în curele de primăvară. Ridichile sunt ideale și în cure de detoxifiere, alături de salata verde.
Ridichea stimulează activitatea bilei, ceea ce contribuie la buna funcționare a ficatului. Proprietățile sulfuroase ale ridichilor ajută la reglarea producției de bilirubină. Tocmai în cantitatea de fibre stă atuul ridichilor. Fibrele reglează funcționarea tractului intestinal, ajută astfel la eliminarea toxinelor din organism și previn constipația. Împiedică asimilarea grăsimilor și scad nivelul colesterolului în sânge. Afecțiunile pielii sunt tratate cu succes prin feliile proaspete de ridichi, lăsate în oțet peste noapte. Au efect dezinfectant, cicatrizant și îndepărtează eficient durerile.
Ridichea funcționează și ca un decongestionant natural al căilor respiratorii, ceea ce o face eficientă în tratarea infecțiile sinusurilor, bronșitei și astmului. Au efect de combatere a asteniei prin conținutul de vitamine din complexul B și magneziu. Ridichile conțin terpene și lignine, substanțe care previn cariile dentare, bolile cardiovasculare, care scad colesterolul și inhibă dezvoltarea celulelor canceroase. Efectul anticancerigen este demonstrat de cercetările în domeniu. Conțin antocianidinele, substanțele care dau culoarea ridichilor.
Carbohidrații conținuți de ridichi cu asimilare lentă au avantajul că eliberează treptat glucoza sau energia. Astfel încât salatele cu ridichi previn creșterea sau scăderea bruscă a glicemiei. Singurii care trebuie să evite salatele cu ridichi sunt cei care suferă de hiperaciditate gastrică sau ulcer gastric. În aceste cazuri, ridichile pot fi iritante pentru stomac. Sunt eficiente în diete, îndepărtează paloarea, facilitează digestia, rețin apa, reduc temperatura corporală, sunt eficiente în reîmprospătarea gurii și a respirației, în reglarea metabolismului și în îmbunătățirea circulației sanguine.
Tenul obosit și îmbâcsit poate fi și el tratat prin comprese cu felii de ridiche proaspătă. Sunt unele dintre cele mai puternice antiscorbutice, sunt recomandate contra tusei, afecțiunilor digestive și urticariei, vindecă bolile de plămâni, tratează migrenele și dischinezia biliară. În trecut, ridichile erau recunoscute ca remediu pentru tratarea scorbutului, o boală care astăzi aproape că a dispărut.
Dovada că se bucură de foarte multă apreciere, ridichile au chiar și un festival al lor, care se desfășoară, în fiecare an, la 23 decembrie, la Oaxaca, în Mexic. În timpul festivalului, meșterii sculptează și asamblează din ridichi scene religioase, peisaje rurale, oameni, personaje mitologice sau evenimente din trecut. Localnicii și turiștii veniți la eveniment petrec și pregătesc mâncăruri pe bază de ridichi, iar la miezul nopții se oferă marele premiu celei mai reușite lucrări, executată din ridichi.
ÎNAINTE DE A PUNE ÎN APLICARE SFATURILE NOASTRE, CONSULTAÅ¢I MEDICUL
