Despre nenorocirile și greutățile întâmpinate de oamenii Vrancei în timpul Marelui Viscol ce a lovit și județul nostru în lunile ianuarie – februarie 1954 nu se putea vorbi deschis, la acele vremuri. Era perioada în care Partidul Muncitoresc Român nu putea recunoaște că omul comunist putea fi depășit de orice fel de probleme, inclusiv cele provocate de vitregiile naturii, oricât de evidente ar fi fost acestea.
Florin Dîrdală, custode la Direcția Județeană a Arhivelor Statului spune că tocmai de aceea, documentele vremii nu pomenesc mare lucru despre amploarea iernii anului 1954. „În acele timpuri, cuvintele cele mai folosite erau: realizări, reușite, depășirea planului etc. Nu se putea vorbi deschis despre cum, uneori, vitregiile naturii depășeau posibilitățile timpului și nici nu se aducea vorba despre dramele umane, care, cu siguranță, s-au petrecut în timpul iernii 1954. Să ne amintim, pe baze documentare, că ianuarie-februarie 1954, perioada Marelui Viscol, a fost un moment când aprovizionarea populației cu combustibil, alimente se făcea pe bază de cartele, sistem ce a fost desființat abia la sfârșitul anului 1954 și reluat mulți ani mai târziu de către primul președinte al nostru, Nicolae Ceaușescu. O astfel de satisfacere a nevoilor populației pe timp de iarnă – și ce iarnă! – sistemul raționalizat care, chiar dacă avea darul de a oferi câte puțin tuturor, cu excepțiile de rigoare la nivelul conducerii de partid și de stat, în fond nemulțumea pe toți, pentru că necesarul fiecărei familii sau persoane era departe de a fi satisfăcut”, spune custodele Florin Dîrdală.
Acesta detaliază, precizând că o presiune în plus la greutățile acelei ierni, la Focșani, era prezența instituțiilor sovietice, iar coordonarea centralizată a tuturor operațiunilor la Sfatul Popular Regional Bârlad (între anii 1952-1956, zona noastra geografică a fost arondata acestui for administrativ) cu certitudine nu a fost una tocmai reușită. „Forurile locale au încercat să gestioneze cele câteva săptămâni cumplite de iarna, dar în hârtiile vremii s-au abținut să recunoască, pe față, greutățile. Cu toate acestea, organele timpului au fost nevoite să menționeze în scriptele oficiale, chiar și voalat, unele neajunsuri ale iernii 1954. Astfel, într-o ședință bilanț din 22 martie 1954 s-a discutat, retrospectiv, problema transporturilor în Raionul Focșani, teritoriu care încorpora orașul Focșani și avea ca limite teritoriale la nord Garoafa, la sud Dumbrăveni, la vest Andreiașu și la est Vulturu, și anume că s-a reușit să se obțină oarecum rezultate mulțumitoare la aprovizionarea cu lemne a populației, ținându-se seama de greutățile întâmpinate din cauza viscolului. Ceva mai jos se recunoaște că, de fapt, nu s-au asigurat cantitățile necesare de lemne pentru aprovizionarea populației”, spune Florin Dîrdală.
Viscolul – motivul neîndeplinirii planului la colectarea impozitelor
Vremea aspră și viscolul au împiedicat, în februarie 1954, munca de control în teren pentru colectarea impozitelor, neîndeplinirea planului la încasări fiind un fapt recunoscut de comuniștii acelor vremuri. „Conducerea Secției de impozite și taxe abia a ieșit doar 2-3 zile în cursul lunii februarie 1954, astfel că agenții fiscali și inspectorii, fiind lipsiți de acest ajutor și stimulent, nu au căutat ca singuri să execute planurile. De asemenea, din cauza vremii, lucrările, în general de construcții, și transporturi au avut de suferit. Concret, se detaliază în raport, organele de partid cu rol în conducere s-au deplasat în cateva comune, iar inspectorul șef I. Atanasiu, ducându-se la Suvorov (Dumbrăveni de azi), a fost blocat aici timp de 5 zile, până când s-a putut reîntoarce. Bineînțeles că doar iarna și viscolul au reușit să împiedice o așa autoritate să revină la sediu, deși distanța la care se afla nu depășea 20 de kilometri”, povestește custodele Florin Dîrdală, amintind și de un alt document din vremea respectivă, în care este pomenită unitatea economică din Slobozia Ciorăști. „Majoritatea funcționarilor gospodăriei locuiesc la Focșani și îngrijesc puțin sau deloc de soarta gospodăriei și abia așteaptă sfârșitul programului pentru a pleca la Focșani. De exemplu, directorul unității locuiește în oraș la aproximativ 10 km distanță și în timpul viscolului, tovarășul director în loc să stea în cadrul gospodăriei pentru a lua măsuri de prevenire a înzăpezirii drumurilor și îngrijirii animalelor care erau predispuse pieirii, a lipsit 12 zile din gospodărie, stând acasă nepăsător”, se menționează în documentul respectiv.
Așadar, prin hârtiile ce încă se mai păstrează se mai pot găsi mențiuni cu privire la neajunsurile iernii, acestea fiind însă făcute tot pentru a lovi în oamenii responsabili cu un anumit domeniu de activitate, în scopul de a-i denigra sau schimba din funcție.
40 localități în beznă în ianuarie 1988
În Arhivele județene sunt, însă, și documente care vorbesc ceva mai clar de un alt viscol din vremuri mai recente. Este vorba de cel din 30 ianuarie 1988, care a afectat cele 16 linii de alimentare cu energie electrică ale județului nostru, lăsând în beznă 40 de localități. „Se poate face o paralelă cu anul 1954, când în afară de Focșani, care avea o uzină electrică, restul teritoriului ce azi formează Vrancea nici nu visa la această utilitate banală în prezent, electricitatea. Prin urmare, viscolul 1954 nu avea ce linii să întrerupă, doar să producă neplăceri de genul celor pomenite mai sus. Revenind la momentul de iarnă 1988, putem aminti că uneori vechiul regim lăsa în beznă județul și fără un motiv anume, doar din scopul de a economisi conform planului național de raționalizare a tuturor resurselor țării, dar cel puțin în iarna lui 1988, vina a aparținut naturii. Pe 1 februarie, autoritățile au constatat că pe lângă cele 40 de localități fără curent electric, și toate drumurile din județ erau impracticabile. Situația s-a remediat repede, pe 2 februarie 1988, când situația generală a județului a revenit aproape la normal”, a mai spus Florin Dîrdală, custode la Direcția Județeană a Arhivelor Statului.
