Ediția: Marți 28 Mai 2024. Nr. 6635
Ediția: Marți 28 Mai 2024. Nr. 6635

Să zicem că Biserica Ortodoxă l-ar sprijini pe Ponta. Care ar fi problema?


Biserica Ortodoxă Română nu sprijină niciun candidat la președinție, în condițiile în care „clerului ortodox român îi este interzis să desfășoare activități cu caracter partinic în comunitățile de credincioși pe care le păstorește. Orice activitate partinică a clerului ortodox este contrară hotărârilor Sfântului Sinod”, după cum se arată într-un comunicat al Patriarhiei Române.
    Dar să zicem, prin reducere la absurd, că Biserica Ortodoxă Română l-ar sprijini pe Victor Ponta. Să zicem că preoții ortodocși le-ar spune credincioșilor ortodocși că această țară majoritar ortodoxă ar trebui să fie condusă de un președinte ortodox. Care ar fi problema? Eu personal nu văd niciuna și, puteți întreba pe oricine mă cunoaște, sunt o persoană care nu acceptă discriminarea fie ea etnică, religioasă, de gen sau de orice altă natură. Dar în acest caz vorbim despre o instituție cu o identitate clar delimitată, o instituție religioasă, care mi s-ar părea normal să-și dorească un președinte de țară ortodox și nu unul luteran, așa cum s-a declarat a fi Klaus Werner Iohannis. Ba mai mult, mi s-ar părea normal ca această instituție să-și îndemne membrii să voteze cu unul de-al lor. Acuma, că Biserica Ortodoxă Română nu se implică în politică e una, dar aici nu vorbim despre politică, despre partide, despre doctrine de dreapta și de stânga, ci despre confesiuni religioase.
    Desigur, intelectualii mult prea școliți, geniile nedescoperite, filozofii de televiziune, scriitorii de târg spun că, vai, în secolul 21 încă mai facem alegeri în baza confesiunii religioase? În primul rând că nimeni nu forțează pe nimeni. Poți să alegi în funcție de numărul la pantof. Sau numărul de fire de păr din cap. Sau culoarea de la cravată. Dar, în aceeași măsură, românii creștin-ortodocși au dreptul să aleagă un candidat în funcție de confesiunea religioasă. Sunt mulți, foarte mulți, care vor să ducă religia în afara criteriilor de selecție a candidatului, dar mie mi se pare incorect față de milioanele de români ale căror vieți sunt marcate în cele mai importante momente de credința ortodoxă.
    Dacă Biserica, preoții, ortodoxismul sunt bune atunci când sunt botezați copiii, când tinerii se cunună, la împărtășanie și mărturisire, pe ultimul drum, de ce n-ar fi bune și atunci când este ales omul care va conduce întreaga țară? Căci, până la urmă, „Ortodoxia și neamul nostru au coexistat încă din primele veacuri ale Creștinismului și de atunci Ortodoxia a fost sufletul acestui neam. De aceea noi am și dăinuit în istorie cu demnitate până astăzi, datorită binecredincioșilor noștri voievozi și tuturor mărturisitorilor și rugătorilor acestei țări, care au preferat mai bine să moară decât să vândă credința predată nouă de Sfântul Apostol Andrei și au fost conștienți că aceasta este cinstea și puterea neamului, și nu altceva. Datorită faptului că am păzit credința nevătămată mai rezistă acest neam în istorie, acum”. („Ne vorbește părintele Iustin”, editura Fundației Justin Pârvu, Petru Vodă, 2011)
    Voievozii sunt acum președinți, iar poporul acesta e normal să-și dorească să fie condus după principiile și valorile ortodoxiei. Iar intelectualii care cer nu doar alegătorilor, dar și lui Victor Ponta, să nu-și mai declare apartenența religioasă, ori nu înțeleg importanța acesteia din cauza aglomerației de neuroni ori vor să-i îndepărteze pe oameni de un criteriu de selecție mult mai bun decât altele. „Dumneavoastră intelectualilor, mult v-a dat Dumnezeu, mult vă va și cere. Aveți o răspundere colosal de mare și de riscantă. Sunteți misionari, sunteți apologeți, sunteți oameni cărora le stă în putință să orienteze poporul acesta. Numai pe cele ale preoției nu le cere Dumnezeu să le faceți, fiindcă Domnul nu vă cere dumneavoastră nici priveghere, nici psaltire, nici acatiste. Știți prea bine că rugăciunea este fapta. Vi se cere, în schimb, grija permanentă față de căderile acestui popor. Nenorocirea mare a intelectualilor noștri care bineînțeles că au trăit și ei sub presiunea materialismului ateu, este faptul că prea ușor au divorțat de interesele și de valorile Ortodoxiei”. (Adrian Alui Gheorghe, „Cu părintele Iustin Parvu despre moarte, jertfă și iubire”, Editura Conta, Piatra Neamț, 2006, p. 144)
    Apartenența la un cult sau altul nu trebuie să fie vreodată motiv de discriminare, dar poate fi criteriu de selecție, deoarece credința spune ceva despre om, despre ceea ce respectă el, despre ce e dispus să facă și să nu facă, despre valorile lui familiale, intelectuale, morale. Faptul că Victor Ponta a declarat public că este creștin-ortodox nu e un motiv de a-l învinovăți, căci nu e ceva rușinos, nu e ceva de ascuns, ci e un drept al său de a-și afirma credința și de a le transmite românilor că acestea sunt principiile după care se ghidează.    

56 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?