Elevii de la școala din localitatea prahoveană Puchenii Moșneni învață anatomie pe scheletul unui fost director al școlii, fost învățător la începutul secolului trecut, care a murit în jurul anului 1965 și care și-a lăsat scheletul prin testament, ca material didactic. Alexandru Grigore Popescu, fost învățător la începutul secolului trecut la școala din localitatea Puchenii Moșneni, județul Prahova, a lăsat elevilor acestei școli scheletul său, care este folosit ca material didactic. Dascălul s-a născut în Puchenii Moșneni, în jurul anului 1890, a făcut acolo școala primară, iar după ce a absolvit patru clase a plecat la liceu. A revenit la Pucheni în anul 1908, când a devenit dascăl la școala în care a învățat să scrie și să citească. Åži a rămas acolo până în anul 1920.
Actualul profesor de istorie al școlii de la Puchenii Moșneni, Sorin Stanciu, povestește că în toți anii în care profesorul Alexandru Grigore Popescu a fost dascăl în satul natal s-a implicat activ în viața comunității. După primul război mondial, Alexandru Grigore Popescu, care a plecat din satul natal, a donat școlii lotul de pământ pe care l-a primit fiindcă a fost combatant în război, pentru a fi folosit de elevi. Însă fruntașii de atunci ai comunei au împărțit terenul și l-au vândut ca loturi de casă. Între timp, Alexandru Grigore Popescu și-a continuat cariera didactică la Ploiești și București, unul dintre elevii săi fiind tenorul Nicolae Herlea.
Cincizeci de ani mai târziu, la moartea sa, undeva între anii 1965 – 1970, profesorul și-a lăsat scheletul, prin testament, ca material didactic. „Se pare că rămășițele au fost descompuse într-o baie de acid, iar oasele au fost asamblate și duse în școală”, explică profesorul de istorie Sorin Stanciu.
El a spus că, odată cu oasele, școala a primit moștenire de la fostul cadru didactic o serie de caiete cu însemnări, versuri și cântece pentru copii. „Făcând parte din generația învățătorilor care îmbrățișaseră principiile lui Spiru Haret, înțelegea să aibă o anumită conduită față de comunitate, să se implice”, a declarat profesorul Sorin Stanciu. Prinse în șuruburi, cu cheițe și foarte bine conservate, oasele fostului dascăl sunt folosite ca material didactic la orele de anatomie.
În anii trecuți, fosta profesoară de biologie a școlii, acum pensionară, a fost cea care a îngrijit scheletul, povestește directoarea școlii, Violeta Badea. „În fiecare toamnă, în septembrie, venea și îl curăța cu mare grijă. Folosea o pensulă și curăța os cu os”, spune directoarea. De când fosta profesoară de biologie a ieșit la pensie, femeia de serviciu a unității de învățământ este cea care are grijă ca scheletul să fie curățat.
În prezent, oasele fostului profesor sunt ținute într-o vitrină de sticlă, în spatele sălii în care învață elevii de clasa a VIII-a. Profesorii școlii și autoritățile locale fac demersuri pentru ca scheletul, a cărui poveste a depășit granițele României și a ajuns până într-unul dintre cele mai citite ziare britanice, Daily Mail, să rămână și generațiilor următoare. „Am discutat despre ce se poate face pentru mai buna conservare a scheletului. Am luat legătura cu Muzeul Antipa și cu Muzeul de Istorie și Arheologie Prahova. Trebuie să facem ceva pentru ca această moștenire să nu se piardă”, adaugă profesorul de istorie Sorin Stanciu de la școala din localitatea prahoveană Puchenii Moșneni.
