Atleta focșăneană Alina Popescu a intrat în istoria atletismului românesc în anul 2001, după ce a reușit să aducă României primul titlu mondial din istorie la cadeți în proba de triplusalt, pe vremea în care era legitimată la CS Unirea Focșani. Sportiva s-a născut în anul 1985 la Focsani și a activat la cluburile Unirea Focșani, Farul Constanța, CSM Brăila și CSM București. Alina este campioană balcanica de junioare în 2004, are un loc cinci la europenele de tineret și un loc șapte la mondialele de juniori I, toate obținute în proba de triplusalt.
Fosta atletă focșăneană a primit titlul de maestru emerit al sportului, distincție acordată de Federația Română de Atletism în urma rezultatelor obținute de-a lungul anilor pe plan național și internațional. Sportiva a fost componentă de bază a Lotului Național al României, fiind una din specialistele probei de triplusalt. Pe lista alcătuită de Federație se regăsesc alte nume „grele” ale atletismului românesc: Gabriela Szabo, Ionela Å¢îrlea, Monica Iagăr Dinescu, Violeta Szekely Beclea, Livia Åžimon. „Fac sport de la vârsta de 5 ani, iar atletism practiv de la vârsta de 11 ani. Elevă a Åžcolii „Duiliu Zamfirescu”, am fost selecționată de profesoara Mariana Maxinoiu, cu care am lucrat 4-5 ani. La prima competiție a mea de nivel național (juniori III), am câștigat două medalii de aur, la lungime si înălțime. Au urmat numeroase titluri naționale, balcanice, recorduri naționale de juniori, clasiri în finalele Campionatelor Europene și Mondiale, dar cea mai importantă medalie este cea de aur dobândită în anul 2001, la Campionatul Mondial de cadeți (rezultat 13.76m). Cea mai mare satisfacție a mea a fost când urcam pe podium și ascultam înlăcrimată imnul țării mele. Am și o două dezamăgiri. Că am schimbat mulți antrenori în carieră și nu am avut un urcuș normal pe care orice sportiv îl are alături de antrenorul său și că nu am avut șansa să sar peste 14 metri”, a spus Alina Popescu.
Din 2010 trăiește în Liban, alături de soțul său
Cariera sportivei a avut un moment de cumpănă în perioada 2009-2010, când s-a accidentat grav la genunchi și urma să se opereze. În acea perioadă l-a cunoscut pe Vahe Abraham, un armean care i-a propus să urmeze recuperarea în Liban, la clinica sa.
După trei luni, genunchiul sportivei este recuperat, iar Alina concura la un Grand Prix organizat de firma Nike. „Medicul sportiv care mi-a tratat genunchiul mi-a devenit soț după un an de zile. Este un mare pasionat de atletism și a înființat un club unde a adunat nume sonore din atletismul libanez. În prezent, lucrăm împreună la un centru medical pe care îl deține în Beirut, eu fiind antrenor personal în sala de fitness. În luna mai din 2012, am născut o fetiță, Sarah, și, în mai puțin de un an de la nașterea fetiței, am reușit să concurez la competiții desfășurate în liban, doborând chiar recordul personal pe care îl dețineam în proba de 100 metri garduri”, a spus Alina Popescu.
Fără fete dezbrăcate în mass media
Viața cotidiană din Liban este diferită de cea din România. „În Liban, în ziare nu apar fete dezbracate, iar concubinajul nu este acceptat. M-am adaptat rapid vieții din Liban. Pentru că sunt măritată cu un armean, creștin ortodox, diferențe de religie nu există. În acest moment, în Liban, situația este puțin tensionată din cauza bombelor care explodează din ce în ce mai des și care pun în pericol siguranța cetățenilor. M-am alăturat comunității românilor din Liban și în curând mă voi ocupa de pregătirea fizică a copiilor români printr-o ședință săptămânală de atletism. Îmi doresc să formez câteva grupe de copii pe care să-i antrenez. Sper să găsesc și câteva talente și să-mi pun amprenta pe cariera lor sportivă. Viața de sportiv este cea mai frumoasă. Ai urcușuri și coborâșuri, te bucură victoriile, te întăresc înfrângerile. Disciplina acestor ani îți este aliat toată viața”, a mai spus fosta campioană mondială, focșăneanca Alina Popescu Abraham.
