Incredibil dar adevărat, dar duminică dimineață, adăposturile de noapte pentru oamenii străzii, din Focșani, erau aproape goale! În cel de pe strada Albinei, „Sfântul Nicolae”, erau doar o femeie și vreo patru bărbați iar în cel din Bahne, aproximativ 14 persoane. Vasile Alexandrescu, paznicul Adăpostului „Sfântul Nicolae” a explicat că în clădire sunt adăpostiți peste noapte, în total 31 de oameni însă aproape toți au plecat încă de dimineață… „la deszăpezit. Au plecat și ei să mai facă un ban, să dea zăpada laoparte pe la curțile oamenilor. Mai sunt doi la spital, Mihaela Grasu și Ion Rada. Aseară (sâmbătă – n.r.) am chemat ambulanța pentru încă unul, Marian Horopciuc, care a făcut o criză cînd a intrat de la frig la cald. Nea-m speriat, a început să tremure, era zăpada mare, ambulanța a ajuns destul de greu dijn cauza asta. Dar acum este bine, l-au adus înapoi în adăpost”.
Unul dintre beneficiarii acestui adăpost, care tocmai se întorsese de la magazinul de pâine, a spus însă că știe sigur că mai sunt oameni ai străzii care stau prin gară sau prin alte locuri, care fie nu știu că sunt adăposturi, fie n-au putut fi aduși pentru că n-au putut circula mașinile. Oricum, ambele adăposturi sunt pregătite să primească, în această situație de criză, toate persoanele de pe stradă, fie că sunt, fie că nu sunt din Focșani. Atât saltelele cât și păturile sunt pregătite iar paznicul Vasile Alexandrescu a explicat că toți beneficiarii primesc masa în adăposturi, și se pregătește pentru ei și ceai cald. „Suntem pregătiți cu tot ce este necesar pentru primirea oamenilor străzii. Nu știu cum de până acum nu au mai venit, dar este adevărat că nu s-a prea putut circula până acum. Oricum, în situația aceasta de criză, ei pot rămâne în adăposturi și peste zi”, a spus Rodica Davidean, directorul Filialei de Cruce Roșie Vrancea.
La căldură, cu pisica în brațe și Ciprian Porumbescu la cap
În timp ce colegii le erau duși la munca de sezon – datul la lopată, cei câțiva rămași în Adăpostul „Sfântul Nicolae” și vedeau, liniștiți, de treburile lor. Unul se bărbierea, altul și aranja bulendrele, unul s-a încumetat până la magazinul din apropiere să cumpere pâine iar altul stătea liniștit în pat, la căldură. Singura femeie din clădire, Niculina Stoica, și petrecea timpul mângâindu-și pisica pe care o crește de mică și cu care pare că se înțelege precum cu un om, și privind la viscolul de afară. „De patru ani stau aici… Dacă nu era Crucea Roșie nu știu unde ajungeam și eu, și bărbatul meu… Ne-au scos apartamentul la licitați și ne-au dat afară. Opt zile am stat în drum, în ploaie, până a venit Nicușor, un voluntar de la Crucea Roșie și ne-a luat la adăpost. Am pierdut totul, totul… Ce avem aici, sunt lucruri pe care le-am mai căpătat de pe la oameni, și ce mi-au dat de la Crucea Roșie„, a spus femeia. Cele câteva lucruri reprezintă ceva haine, adunate în pungi sau așezate direct pe patul în care doarme femeia de patru ani încoace. Dar și cele aranjate ca la expoziție, pe noptieră: câteva farfurii, vreo două căni, o vază cu un buchet de trandafiri albi, articiciali, o oglindă, vreo două bibelouri dar și borcane mai mult sau mai puțin goale, tuburi cu muștar, o sticlă pe jumătate goală de spirt, creme de mâini dar și de ghete dar și… o mini-statuetă a marelui compozitor Ciprian Porumbescu, împodobit cu mărgele la gât! „A adus-o bărbatu-meu, nu știu pe unde o fi găsit-o… Că lucrurile noastre, toate câte le-am avut… și ce lucruri…! Toate pe care le-am strâns întyr-o viață, s-au dus…”, a spus Niculina.
Femeia a lucrat frezor la fostul ISEH timp de aproape 23 de ani iar soțul ei, tot vreo două decenii, la Filatură. După ce au rămas în stradă, n-au mai avut puterea de a o lua de la capăt. Acum, nefiind de vârsta pensiei, trăiesc din ajutorul social de 136 lei lunar, și din grija celor de la Crucea Roșie. Niculina are două fete, una asistentă medicală la Panciu și cealaltă, plecată de multă vreme în Italia. „Nu știu ce-o face pe acolo. Mai vorbesc la telefon cu ele… N-au avut cum să mă ajute. Cea de la Panciu stă și ea în casa socrilor, la Èšifești, face naveta de acolo până la serviciu. Unde să mă ia și pe mine? Că eu nu vreau să-i fac discuții în casă.. Așa că stau aici, dar să știți că este foarte bine… Trebuie să fii atent să ți păstrezi curățenia, să nu fii neglijent, să fii prudent să ter speli și să-ți speli hainele… E bine… Măcar avem lume în jur, nu suntem singuri. Unde ne duceam noi pe o vreme ca asta, dacă nu era Adăpostul? Dacă nu era Crucea Roșie?”, spune Niculina.
„N-a mai fost așa liber de nu mai știu când”
Niculina era, la rândul ei uimită de faptul că pe așa o vreme, adăpostul nu este plin până la refuz, așa ca în alte ierni. Oricum, timpul nu e pierdut, iar ea este bucuroasă că are locul ei în adăpost și nu se află în situația celor care pot îngheța de frig, prin gări, scări de bloc sau cine știe pe unde. „N-a mai fost așa liber aici de nu mai știu când! Poate au rămas înzăpeziți pe undeva, și n-a putut poliția să-i mai aducă. Cei care stau deja aici s-au dus la dat cu lopata, de dimineață, mai fac și ei un ban. Dar sunt sigură că se va umple aici până diseară, să vedem. Oricum, e mai bine să vină aici decât să moară de frig pe stradă„, a spus femeia.
