Am avut profesori pe care i-am îndrăgit. Am avut mulți profesori pe care i-am respectat. Nici unul, însă, nu a reușit să declanșeze în mine (și nu numai) atâtea energii. Ne-a predat despre viață dar niciodată nu mi-am imaginat că în ultimul său an mă va învăța despre viață mai mult decât au făcut-o toți cei pe care i-am întâlnit vreodată, la un loc.
Am cunoscut-o cu mult timp în urmă. Dumneaei era domnișoara Blănaru, noi eram copilași. O iubeam și habar nu aveam de ce. Am aflat mai târziu. După 25 de ani.
În noiembrie 2012 am căutat-o. În martie 2013 am înțeles și motivul. Începeau cele mai grele, mai intense, mai înțelepte, mai pline de sens luni din viața noastră. Au fost clipe disperate, clipe fericite, clipe inimaginabil de frumoase, clipe pline de speranță, clipe în care îngropam cu nesaț deznădejdea. A fost voință, putere incredibilă, eroism.
În meseria mea întâlnesc de multe ori oameni aflați în situații grele. Nimeni nu s-a purtat atât de demn și de frumos până la sfârșit.
„Maria merită tot” este strigătul prin care prietena doamnei profesoare, Mihaela Diaconu, încerca să-mi transmită ceea ce simțea, cu speranța că-mi va mobiliza și ultimele resurse. Știam că „Maria merită tot”…
Am schimbat mai mult de 900 de mesaje în cele nouă luni de chin. O să le păstrez mereu. Aproape din fiecare am câte ceva de învățat.
Mulțumesc, doamna profesoară MARIA STEREA!
E rândul nostru să facem tot ce se poate ca un om de neuitat să ne rămână mereu în amintire.
Recunoscător și mândru,
Florentin Benguș,
medic primar urolog,
Spitalul Clinic „Prof. Dr. Th. Burghele” București
