Munca, perseverența, seriozitatea fac din unii români exemple de urmat. Vrânceanul Ionuț MOCANU e unul dintre ei. De la ospătar la proprietar de restaurant și discotecă de 1700 mp în 10 ani de muncă în Italia.
Ionel MOCANU, cunoscut mai mult ca Ionuț este o fire tăcută. Vorbește puțin, chiar dacă te cunoști de ani de zile cu el. Nu pentru că nu ar avea cunoștințe sau nu ar ști. Dimpotrivă. Ceea ce nu-i lipsește lui Ionuț este tocmai experiența cu oamenii. Mai degrabă interlocutorul nostru este o fire modestă care, de-a lungul anilor, a vieții și muncii sale, a făcut mai mult decât a vorbit.
Născut în 1973 la Reghiu, în Munții Vrancei, Ionuț MOCANU își petrece copilăria alături de frați în cel mai sănătos ambient: acela al oamenilor de la munte, al oamenilor cu principii solide și valori morale. Părinții, odată terminată școala generală, îl îndeamnă să facă o școală care-i va folosi mai târziu. Așa a absolvit Liceul de Alimentație publică din Galați, o școală care i-a marcat viața în mod pozitiv. Va face practica și se va specializa în restaurantele Focșaniului, la „Intim” lucrând mai bine de nouă ani. Situația creată după intrarea României pe făgașul Capitalismului îl face să-și dea seama că nevoile sunt altele, că viața a devenit din ce în ce mai grea și că, acolo de unde tinerii fug nu mai era loc nici pentru el. Așa că Italia, țara făgăduințelor și a celor mai mulți vrânceni plecați, va fi și destinația lui. În 2001, odată cu eliberarea vizelor pentru români, va lua primul autocar spre Roma.
Lucrează ca majoritatea românilor ajunși aici: salahor în șantiere, locuind într-o casă cu alții, la Lungheza, un cartier la periferia Romei. Nu era ce-și dorise sau sperase. Dar era singura soluție până va învăța limba, până se va acomoda. Timpul trece, munca merge, tăcut dar corect, atent cu cei din jur, Ionuț își face tot mai mulți prieteni. Așa că, alături de un amic italian, începe să se reorienteze la vechea pasiune: restaurantul. Muncește zi și noapte în restaurantul „La Luna” unde învață și noua bucătărie, cea italienească. Încrederea celor care îi sunt alături îl fac să transforme restaurantul din unul italienesc într-unul cu specific românesc.
Nu sunt încă anii când românii se numără cu zecile sau sutele de mii ca acum, dar clienții nu întârzie să vină. Gestionarea localului devine însă tot mai grea, iar proprietarul decide să vândă noilor veniți: chinezilor. Așa că, Fortunato Napoli, amicul său de afacere pune întrebarea fatidică lui Ionuț: – Unde sunt cei mai mulți români?
Îmi povestește toate astea în timp ce muncește. Seara e animată pentru că tineretul vine din toate părțile și Ionuț Mocanu are timp doar printre picături de interviu. Nu e punctul lui forte vorbitul. Continuă să dea bilete, să controleze dacă totul e în ordine, dacă persoanele care intră în discotecă sunt minore sau nu, dacă sunt îmbrăcate adecvat și se comportă civilizat… Dacă sunt albanezi. Aceștia nu au voie să intre. Numai românii, italienii și orice altă nație care nu face probleme. E un local unde siguranța oamenilor e mai presus de orice, iar problemele stau departe. „Prefer să am 10 clienți mai puțin dar să fiu mai liniștit”.
Așa că, în 2004, o ia de la capăt și vine în noul El Dorado: partea de Nord a Romei, Civitacastellana. Și nu oricum: în timpul săptămânii lucra cu fratele său Gabi în construcții, sâmbăta și duminica la restaurant. Cuvântul muncă este subiect și predicat, este cheia succesului pe care-l vedem acum.
În timp ce vorbim, câteva sute de persoane au intrat deja în discoteca nou-restaurată. Și nu numai din Civitacastellana, ține să precizeze. Vin din Florenza, din Roma, din sudul Romei sau de la Civitavecchia, de unde nici nu gândești. De la 100 de kilometri.
O fostă fabrică de sanitare din ceramică este locul unde acum se distrează tineretul român și italian. 1700 de metri pătrați de discotecă, 400 de locuri într-un restaurant unde se mănâncă românește și nu numai, 700 de locuri în discotecă … Un local în mijlocul pădurilor, ferit de oraș, pitoresc ziua și retras noaptea unde tineretul și nu numai vine să petreacă timpul liber.
Angrenat în viața comunei de reședință, Ionuț s-a făcut cunoscut de toți. E bine văzut la primărie, e bine văzut pe stradă … Oamenii îl salută ca pe unul de-al lor. Deunăzi primarul i-a propus să facă o înfrățire a orașului cu o localitate din
România. Și nu e în politică. „Tentațiile au fost, îmi spune cu voce liniștită dar nu mai am timp și de asta.”
Primul magazin alimentar românesc în Civitacastellana tot el l-a deschis. De câteva zile a deschis și o măcelărie la care românii și italienii stau la coadă. De la vechiul local de 150 de locuri lucrurile au luat amploare acum. Iar munca este pe măsură. Se culcă târziu, se trezește devreme, face sute de kilometri pe zi, ore la telefon, marfă, oameni angajați, artiști sosiți din țară și multe altele, toate pentru a face ceva bun, mereu nou, atractiv pentru cei care vin aici. De la Roma fac o oră să ajung aici iar la intrare găsesc tineri pe care-i cunosc și care vin și mai de departe. Înseamnă că știu de ce vin, că locul de lângă casă nu-i oferă ce oferă discoteca LAS VEGAS sau restaurantul lui Ionuț.
Steluța Mihaela Mocanu este când în restaurant, când la discotecă, atentă la rându-i la tot ce se întâmplă și ca totul să meargă bine. Sâmbăta este zi plină de dimineața până duminică dimineața, iar soția este mâna sa dreaptă. Cu ea împarte muncă și timp liber, cu ea grija pentru cei doi copii.
– „Când am venit aici nu credeam că o să fac vreodată ce am făcut” ne spune satisfăcut dar fără să se simtă laudă sau fală. E mai degrabă un sens al responsabilității, al gândului la începuturile umile, de emigrant ajuns din munții Vrancei în codrii Italiei care cu trudă și sudoare a reușit să facă ceva pentru el și familia care-i stă alături.
Autor: Cristi Merchea
Sursa: www.emigrantul.it
