Are 18 ani și un duhovnic. Ana Maria Dobre este una dintre cele patru absolvente de liceu din Vrancea care au luat media 10 la Bacalaureat. A venit la Monitorul de Vrancea pentru a ne acorda un interviu în ziua în care se înscrisese la ASE. (A intrat cu media 9,86 la Cibernetică) Era obosită, dar răspunsurile au fost mereu clare și oarecum euforice, poate acea euforie a omului care știe că e printre cei mai buni, că e la începutul unui drum fantastic prin viață, că va reuși prin forța propriei minți și… a credinței. Multe dintre răspunsurile la întrebări au cuprins expresia „dacă vrea Domnul”. Majoratul și l-a petrecut la Mănăstirea Brazi, alături de prietenul – coleg de bancă și o prietenă. A vrut să fie ceva de care să-și aducă aminte mereu. S-a născut și a copilărit la Vidra, în satul Colacu, are (cât se poate la 18 ani) nostalgia vieții la țară, mai ales că de câțiva ani locuiește la Focșani și urmează să plece în București, la facultate. Când era mică număra pietrele și casele, îndrăgostită dintotdeauna de matematică. Vă invităm să citiți un interviu la dublu, la finalul căruia veți ajunge să o cunoașteți pe șefa de promoție de la Colegiul Economic Mihail Kogălniceanu din Focșani. Nu e puțin lucru…
Cristina Lucaci: Å¢i-a plăcut matematica?
Ana Maria Dobre: Da, de când eram mică, număram pietrele din curte, casele de la Colacu la Irești spre Focșani, sunt 378 de case. Mi-a plăcut matematica.
C.L.: Ai avut pe cineva din familie care a îndrăgit științele reale?
A.M.D.: Nu știu, dar le-a plăcut și probabil mi-au transmis și mie.
C.L.: Cum ți s-au părut subiectele de la Bacalaureat?
A.M.D.: Subiectele au fost abor-dabile pentru faptul că am studiat, chiar și la celelalte profile, dacă ne țineam de materie cu siguranță se putea obține o notă peste 9.50.
C.L.: Ai făcut pregătire suplimentară pentru a obține nota aceasta maximă la matematică?
A.M.D.: Doar la școală și suplimentar acasă, dintr-o carte și o culegere cumpărată de mine, am vrut să mă perfecționez.
C.L.: În anii de liceu ce medie ai avut la matematică?
A.M.D.: 10, din clasa a IX-a până în clasa a XII-a. La fel am avut și în școala generală pentru că mi-a plăcut matematica. La noi în liceu s-au obținut 23 de note de 10 la mate-matică, dintre care 14 elevi din clasa noastră, a doamnei diriginte.
C.L.: Ai participat la olimpiade?
A.M.D.: Da, am fost la mai multe. În clasa a IX-a am fost la limba română, am fost și la matematică, dar nu am reușit să mă calific la mai multe pentru că nu poți prinde mai mulți iepuri deodată. În clasa a X-a am fost la matematică și am ajuns la națională unde am obținut mențiune, iar într-a XI -a am renunțat la matematică și m-am dus la un concurs pe profil, respectiv business plan. A fost un concurs pe echipe, am lucrat cu al meu coleg Florin Hulubă, coordonați de doamna profesoară Dărmănescu și am luat locul I pe țară. M-a ajutat foarte mult pe domenii și pe servicii. Tot în clasa a XI-a am mai fost și la religie și la chimie, am mai participat și la un concurs de comunicare profesională de la Iași, „Dumitru Rusu”. Îmi plăcea să particip, pur și simplu mă stimula. În clasa a XII-a am ales să merg la olimpiada de matematică, la concursul „Adolf Haimovici” și am obținut mențiune la națională. M-a ajutat să mă pregătesc pentru Bacalaureat.
C.L.: Concursurile școlare la care ai participat te-au ajutat să nu mai ai emoții la Bacalaureat?
A.M.D.: Da, știi cum să completezi, știi care este structura, te aștepți la subiecte grele sau mai puțin grele. Te obișnuiești cu emoțiile și scapi de starea de constrângere. Chiar dacă nu știi exercițiul la început, pe parcurs îți dai drumul, te corelezi și vezi cu ce poți să asociezi.
C.L.: În cât timp ai rezolvat subiectele de la Bacalaureat?
A.M.D.: Cel mai mult mi-a luat la Limba Română. Am terminat în două ore jumătate, dar mi-am verificat lucrarea de mai multe ori. Am spus că dacă sunt trei ore pentru Bac, să le acord. De ce să plec mai repede? Pot să bat țurca, pot să mă plimb și în afara programului, dar dacă în viața mea acele nouă ore sunt puse să mă concentrez… Dacă mi s-a acordat timpul asta să nu îl pierd altfel. Mi-am verificat lucrările de mai multe ori. Cel mai puțin mi-a luat să rezolv subiectele la matematică. După o jumătate de oră am mai cerut o foaie, pentru că am scris foarte mare și nu am mai scris pe ciornă pentru că nu mai avea rost. Am făcut trei, patru metode ca să fiu sigură și să fiu cât mai plauzibilă pentru corectori, să spună că: Asta știe matematică!
C.L.: Am înțeles că deja te-ai înscris la facultate.
A.M.D.: Da, m-am înscris la ASE, la Cibernetică, sper să intru și să fie bine, să nu am emoții la admitere.
C.L.: Te-ai gândit ce vrei să devii în viață?
A.M.D.: Am multe obiective, dar cred că pe parcursul facultății mă voi hotărî. Îmi place foarte mult să vorbesc cu oamenii, îmi place foarte mult să lucrez în domeniul serviciilor. Mă gândeam să fac management, ar fi o carieră de succes, dar nimeni nu angajează și nu îmi oferă garanția că voi obține un loc de muncă încă de pe băncile facultății. Tocmai de aceea merg la Cibernetică, pentru a avea o bază care să ateste cunoștințele mele și mai apoi să îmi pun în aplicare toate dorințele.
C.L.: Dorești să faci și studii postuniversitare, masterat, doctorat?
A.M.D.: Da, la masterat mă gândesc cu siguranță. Nu se poate, treci așa prin viață fără să faci un master?
C.L.: Cu cine te-ai pregătit la materiile de Bacalaureat?
A.M.D.: La limba română m-a pregătit doamna profesoară Marilena Găucan, dumneaei ne-a oferit posibilitatea să venim joia după ore. Ne ajuta să înțelegem lucrurile pe care nu le-am înțeles și nu eram lămuriți. La economie doamna profesoară Grațiela Åžerban, și dumneaei ne-a chemat după ore și am lucrat.
C.L.: Cât timp ai acordat pregătirii pentru Bacalaureat?
A.M.D.: Pe parcursul clasei a XII-a am ținut să învăț toată materia la cele trei obiecte, cu simț de răspundere pentru că am fost conștientă încă din clasa a IX-a că voi da din aceste materii și timpul acordat era cel pe care îl acordam celorlalte materii. Pe zi o oră, o oră jumătate la limba română, dar să intru în profunzime în materie la limba română, să mă apuc să scriu și să înțeleg. Sunt colegi pe care îi admir pentru faptul că pot să memoreze mecanic și când vin cu definiții și cu limbaj elevat. Eu îmi formez un vocabular adecvat și am ajuns să îmi formez propriile definiții că tot veni vorba de economie, învățând și perseverând mi-am format un limbaj.
C.L.: Nu te-a tentat să urmezi studiile în afara țării?
A.M.D.: Ba da, la început, dar m-am gândit că ar fi bine să le fac aici. Nu aveam garanția unui sprijin financiar, au fost multe firme care au venit cu burse, EDMUNDO, care vorbeau de posibilitatea returnării sumelor aferente sudiilor pe curs, însă nu vreau să mă risc și am decis că e mai bine chiar dacă studiezi în țară, dacă îți dai silința, pe parcursul facultății, care are parteneriate cu facultăți din străinătate, se pot stabilii relații și pot primi o bursă. Totul ține de mine.
C.L.: Ce a însemnat pentru tine media 10 la Bacalaureat?
A.M.D.: În primul rând satisfacție personală, dat fiind faptul că am învățat patru ani și am ieșit șefă de promoție, dacă nu iau o notă care să fie măcar egală cu cea absolvirii liceului nu mă simt bine. Înveți la toate materiile și dacă iei o notă mică la Bac nu e tocmai bine. Am întâlnit alți colegi chiar la facultate, care au terminat cu 9.95, iar la Bac au terminat cu nota 9. Nu mi se pare chiar tocmai prea moral sau nu știu.
C.L.: Cât crezi că îți vor folosi informațiile din anii de liceu?
A.M.D.: Toată viața. Faptul că am participat la multe concursuri în special la cele legate de colegiul nostru, pentru că ele se bazează mai mult pe specialitate și mai mult pe tehnologic și pe practică, pe comunicare, pe modalități de abordare a persoaneleor. Am învățat cum să mă exprim, cum să îmi susțin un punct de vedere și cum să perseverez și cum să îmi urmez visul.
C.L.: Cum se distrează un absolvent cu nota 10 la Bacalaureat?
A.M.D.: Se distrează după admitere cu simț de răspundere și conștient fiind de faptul că nu a trecut de greu și că mai are mult până să ajungă să se bucure de munca sa.
C.L.: Ce hobby-uri ai?
A.M.D.: Să citesc, îmi place să citesc în special cărți religioase și cărți de filosofie. Sunt cele care dau de gândit și mă poartă într-o lume aparte. O altă lume, văzută cu ochi mult mai raționali și mai realiști. La fel cum este și cu nota. Dacă ai luat 10 nu te culci pe o ureche.
C.L.: Vezi nota 10 ca pe un ideal?
A.M.D.: Nu. Eu îmi admir profesorii, colegii. În fiecare am văzut și văd ceva mai bun decât mine. Nu că este o competiție între mine și ei, nu că încerc să îi imit, ci îi admir pentru ceea ce sunt și vreau și eu pentru că îmi place.
C.L.: Unde te vezi peste 10 ani?
A.M.D.: Mă văd unde vrea Domnul. Ce este al meu este pus de-o parte. Eu îmi voi face datoria de student, pentru că nu vreau să trec peste această perioadă, ca și cum ar fi ceva nesemnificativ pentru restul vieții mele. De aceea vreau să fiu cât mai perseverentă și să obțin rezultate pe măsura puterilor mele, iar peste 10 ani probabil că voi fi un salariat sau poate că voi fi un antreprenor, depinde de posibilitățile financiare și de dorințele noastre.
C.L.: Care sunt modelele tinerilor din zilele noastre? Profesorii, părinții sau acum elevii au alte modele?
A.M.D.: Modelele diferențiază, diferențiază de la persoană la persoană, diferențiază de valorile pe care le are fiecare, de mediul în care a trăit, pentru că dacă de mici suntem conștientizați de către bi-serică, fie de către părinți, fie de către situațiile la care participăm, la unele aspecte ale realității ajungem să vedem lumea așa cum trebuie văzută, cu ochii puri, să vedem adevărat oamenii care trebuie apreciați, să le apreciem munca, truda, dorința de reușită. Să le apreciem fiecare aspect care îi face unici, care îi face remarcați. Din câte văd eu, astăzi modelele nu au un sistem de valori prea elevat, pentru că astăzi lumea se bazează pe succesul de moment, se bazează pe lucruri efemere și nu pe elemente spirituale care duc la elemete spirituale care duc cu adevărat la satisfacția personală. Pentru unii a fi mulțumit cu sine înseamnă a fi apreciat de ceilalți prin fapte negative, pe care ei poate nu le văd sau poate le con-știentizează și le acceptă iar pentru alții a fi mulțumit înseamnă a avea o familie, înseamnă a fi mulțumit de tot ceea ce i-a dat Dumnezeu de faptul că e sănătos, de a nu vedea că celălat este mai presus decât el și de a nu fi invidios, și nu vede neapărat o competiție, ci se bucură alături de el. El caută să fie mulțumit cu sine.
C.L.: Tu ai avut un model în viață?
A.M.D.: Am avut multe modele. Modele se schimbă pe parcurs, dar rămân în străfundul sufletului și când îmi amintesc de ele mă ridică. Modelele mele sunt duhovnicul meu, mi-au fost profesorii pentru că se spune că noi suntem icoana profesorilor. Noi ne petrecem majoritatea timpului cu profesorii, ei își imprimă oarecum personalitatea asupra noastră, iar noi suntem cei care receptăm fiecare stil, fiecare mișcare a lor. Sunt profesori pe care îi apreciez foarte mult și care îmi plac, doamna profesoară Dărmănescu, doamna dirigintă, fiecare are ceva unic, fiecare are ceva aparte care te face să îl admiri, să îl stimezi. Care este mai serios, care este mai dur, care pentru inteligență, care pentru faptul că este agil, care pentru faptul cum îl determină pe elev să învețe. Sunt profesori și profesori, care au lucruri pe care să ni le ofere. Nu știu dacă sunt conștienți că ne dau din ei lucruri bune și noi le receptăm. Mie totdeauna mi-au plăcut profesorii duri, cei care au spus: uite, domnule, aceasta este materia mea, eu nu am venit pentru ca să-ți bați tu joc de oră.
Modele mi-au fost părinții pentru că experiența lor de viață m-a făcut să mă trezesc la realitate. Mai am o soră mai mică, iar ea este la fel de realistă. Este copilăroasă, dar vorbește atât de înțelept, iar în cuvintele ei văd atâta profunzime. Pentru faptul că vara și-o petrece la bunica și acolo sunt multe persoane în vârstă, vine și mă confrunt câteodată cu niște aspecte legate de adolescență și dă câte o replică ce îți dă de gândit sau îți stârnește hazul prin profunzimea și prin faptul că pare o persoană înțeleaptă. A reușit să preia înțelepciunea de la sat, înțelepciunea po-pulară, ca și mine de altfel care am fost crescută la țară și nu îmi place la oraș. Cea mai frumoasă copilărie este copilăria la țară. Acolo iei tangență cu fiecare aspect, cu problemele bătrânilor chiar dacă se spune că vorbesc pe la porți, ei discută și își dau părerile și dacă știi să cerni ies lucruri frumoase.
C.L.: Å¢i-a fost teamă la vreo oră?
A.M.D.: Nu, dar emoții am avut pentru că depinde de modalitatea de exprimare atunci când ești întrebat.
C.L.: Ce le transmiți colegilor care s-au înscris la a doua sesiune de Bacalaureat?
A.M.D.: Să se gândească la faptul că nu neapărat de Bacalaureat ține viața, dar este un pas esențial în viitorul lor. Sunt mulți oameni care nu au luat Bac-ul și au ajuns primari, pe la Parlament, dar asta ține de noroc ori dacă ei sunt delăsători și mizează ca și cum ar câștiga la loto, pe noroc, în viitor nu trebuie să își ia o marjă pe care să mizeze. Dacă nu iau în prima sesiune trebuie să îmi dau silința, dacă nu am luat înseamnă că ceva este în neregulă cu mine, hai să mă pregătesc puțin și să fie mai bine totuși. Poate unii nu pot să învețe, poate că unii nu au capa-citatea, aceea să lucreze unde se pricep, unde le place, dar cei care pot, care au părinți să îi susțină cei care au toate posibilitățile și refuză practic să învețe, mai târ-ziu vor regreta. Suntem mulți care am luat Bac-ul și cred că vom fi și 10 pe loc la o angajare și nu se uită nimeni la faptul că ‘Uite domnule eu îmi dau tot interesul și nu am de muncă și nu am nimic’. Dar sunt alții mult mai pricepuți cu diplome sau cu alte competențe și aptitudini care îi ajută să fie înaintea ta. Ori a învăța pentru Bac nu înseamnă a dobândi anumite cunoștințe teoretice, dacă reușești să le înțelegi și să le aprofundezi te ajută foarte mult în viață.
Violeta Ciobotaru – Balion: De ce spui că părinții tăi te-au pus în contact cu realitatea? Care a fost experiența lor de viață? La ce te referi?
A.M.D.: Ei sunt oameni simpli, oameni care au un serviciu normal, oameni care muncesc normal, lucrează la o societate unde fac pâine și produse de patiserie.
V.C.- B.: Cum te vezi adaptându-te la viața din „marele oraș”?
A.M.D.: Nu mi se pare foarte complicat, nu mi se pare că aș fi o ființă venită de la țară și să spun: Vai, ce am văzut aici! Nu mă consider o persoană inadaptată sau care nu se poate adapta. Am mulți prieteni, persoane cu care mă înțeleg și sunt dispuse să vorbească cu mine, dar mie nu îmi place ori modalitatea de gândire ori anumite aspecte mă deranjează, ori limbajul unora, mă simt constrânsă. Nu neapărat, accept, dar să înjuri toată ziua și să vorbești perversiuni toată ziua, nu …
V.C.- B.: Asta fac adolescenții?
A.M.D.: Nu toți, dar eu vorbesc de cei cu care am luat contact. Nu vorbesc neapărat de cei de la școală, ci de vechi cunoștințe, de cei cu care mă mai întâlnesc. Nu consider că nu aș putea să mă adaptez. Vii, vorbim, discutăm lucruri frumoase, ne bucurăm de lucruri frumoase și cam atât. Îmi place și mie să fac glume, să fac mișto, dar cu gust. Nu fac mișto până să plângă omul de miștoul meu.
V.C.- B.: Îți trebuie duhovnic la 18 ani?
A.M.D.: Consider că da. Merg la biserică foarte des pentru că știu că mă trezește la realitate.
V.C.- B.: Ce ai să îi spui?
A.M.D.: Nu știu, este omul care mă sfătuiește, este omul care îmi trimite har. Este omul pe care îl respect, este trimisul lui Dumnezeu.
V.C.- B.: Având în vedere că ești o adolescentă preocupată de școală aproape în exclusivitate, nu știu ce păcate ai putea să îi spui la spovedanie, de exemplu…
A.M.D.: Nu este vorba de păcate, ci este vorba despre faptul să am grijă, despre faptul cum trebuie să mă comport.
V.C.- B.: Trebuie să îți spună cineva cum să te comporți, părinții tăi nu te învață cum să te comporți?
A.M.D.: Ba da, părinții mă învață, dar duhovnicul o spune altfel, în termeni mai mult sau mai puțini bisericești.
V.C.- B.: Te consideri o ființă religioasă?
A.M.D.: Nu știu dacă mă pot considera o ființă religioasă. Dacă aș fi fost o ființă religioasă, probabil că aș fi venit cu basma pe cap, cu rochie până în pământ.
V.C.- B.: Atunci ești credincioasă?
A.M.D.: Să spunem așa.
V.C.- B.: Åži crezi că pe tot parcursul vieții tale, atât școlar cât și personal, te-a ajutat credința? Când ai descoperit-o?
A.M.D.: Da. În primul rând mă gândesc la faptul că am avut șansa să mă nasc. Am conștientizat-o din clasa a IX-a. Dacă nu mă nășteam cum mulți nu s-au născut, nu puteam să mă bucur de viața asta.
V.C.- B.: Tu te bucuri de viață? Cum? Cum vezi bucuria vieții?
A.M.D.: Mă bucur de faptul că văd fiecare om fericit.
V.C.- B.: Vezi fiecare om fericit…?
A.M.D.: Este vorba de a trăi…
V.C.- B.: Cum trăiești tu? Ce faci?
A.M.D.: Trăiesc… trăindu-mi viața…
V.C.- B.: Părinții tăi sunt persoane religioase?
A.M.D.: Merg de Paște și de Crăciun la biserică.
V.C.- B.: Au duhovnic, așa cum ai tu?
A.M.D.: Da, dar nu același pe care îl am eu.
V.C.- B.: La banchet ai fost?
A.M.D.: Da, am fost.
V.C.- B.: S-au făcut majorate, ai participat?
A.M.D.: Da, s-au făcut, dar nu am participat, nu pentru că nu am avut timp, dar sunt alte aspecte care…alte aspecte care m-au determinat să nu merg.
V.C.- B.: Nu ai fost la niciunul?
A.M.D.: Doar la al meu.
V.C.- B.: Pe care l-ai făcut aici la Focșani sau la Vidra?
A.M.D.: Pe care l-am făcut în Panciu. Am fost la Mănăstirea Brazi. Voiam să fie ceva liniștit. Am spus așa: să fac ceva care să îmi aducă aminte cu plăcere, am descoperit ceva nou. Puteam să citesc o carte care să mi se pară fascinantă. Adică este o zi unică pe care nu consider că merită să o risipești. Poate că pentru unii este frumos. M-am dus la mănăstire cu sora mea și colegul de bancă. Am stat pe acolo 10 minute, ne-am uitat la floricele și după am mers la o pizza. Ne-am închinat. Ne-am întors liniștiți. Mama, când ne-am întors, mi-a spus:V-ați întors la ora asta, de ce așa devreme?
De obicei mai întârzii pe acasă.
V.C.- B.: Pe unde?
A.M.D.: Mai urmăresc un documentar. Spre exemplu duminică, m-am uitat la un documentar mut și am ajuns pe la ora 4 acasă.
V.C.- B.: Unde te-ai uitat? În parc?
A.M.D.: Pe telefonul mobil, în parc.
V.C.- B.: Ai prieten?
A.M.D.: Mă înțeleg bine cu un coleg, dar nu îmi este prieten.
V.C.- B.: Ai prieteni? Ai un cerc de pieteni, fete, băieți. Din liceu, generală?
A.M.D.: Da, am un cerc de prieteni din generală și liceu.
V.C.- B.: În cluburi ai fost, mergi?
A.M.D.: Nu!
V.C.- B.: Unde vă întâlniți, ce faceți?
A.M.D.: Când ne întâlnim, ne întâlnim la cineva acasă, ne uităm la filme, ascultăm muzică.
V.C.- B.: Zi-mi un film care îți place…
A.M.D.: Ana Karenina. Încă obișnuiesc să mă mai uit și la desene animate…
V.C.- B.: Spune-mi un desen animat…
A.M.D.: Phineas și Ferb. În clasa a IX-a, ne strângeam câte jumătate de clasă și ne uitam la desene. Apoi din clasa a X-a care s-au mai retras, care au mai rămas.
V.C.- B.: Ce muzică asculți?
A.M.D.: Îmi place pianul foarte mult și îmi place și muzica comercială, dar melodii care nu instigă la violență. Îmi place Inna. Ascult pe net… Am prieteni care îmi recomandă anumite melodii.
V.C.- B.: Ai urmat cursuri de pian?
A.M.D.: Aș fi vrut, dar…este foarte frumos, dar consider că este o vârstă prea târzie pentru așa ceva… Nu știu dacă mi-aș dori să știu să cânt, ci îmi place să ascult. Probabil că dacă ar fi mai multe piese de teatru aici aș merge să văd. Am fost la majoritatea pieselor de teatru, mi-am strâns bani și am plătit. Am mai mers pe la un film. Îmi trăiesc viața ca un adolescent normal.
V.C.- B.: O familie vrei să ai?
A.M.D.: Dacă vrea Domnul o să am… Este vorba de conștiință ori pe mine dacă mă apasă conștiința și nu mă lasă să fac anumite lucruri, nu le fac.
V.C.- B.: Ce o să fie prima dată, cariera sau familia?
A.M.D.: Cariera o să fie prima pentru că nu poți avea o familie dacă nu ai carieră. Sunt sigură, nu doar cred. Cum poți să pornești în viață așa?
V.C.- B.: Vei pleca din țară să profesezi?
A.M.D.: Dacă mi se oferă oportunitatea și dacă este ceva mai bun pentru mine, plec, dar mă întorc în țară.
V.C.- B.: Ce îți place la țara asta?
A.M.D.: Oamenii, așa cum sunt ei, așa cum sunt românii…
V.C.- B.: Cum sunt românii?
A.M.D.: Românii sunt frumoși pe interior, dar Occidentul i-a făcut mai invidioși. Eu nu îmi doresc să am cât mai mult. Nu îmi doresc mai mult decât ce îmi trebuie.
V.C.- B.: Ai spus că îți plac profesorii duri…
A.M.D.: În general, îmi plac oamenii mai duri.
V.C.- B.: Tu ești? Cu cine?
A.M.D.: Cu mine.
V.C.- B.: Åži cu sora ta?
A.M.D.: Nu.
V.C.- B.: În ce clasă e?
A.M.D.: Este în clasa a III-a.
V.C.- B.: Åži tot așa silitoare ca tine?
A.M.D.: Nu.
V.C.- B.: Vrei să o înveți? Ai tendința de a fi ca o mamă pentru sora ta mai mică?
A.M.D.: Ea îmi spune că eu sunt mama ei. Sunt a doua ei mamă pentru că am stat cu ea foarte mult când părinții mei erau plecați la muncă și mă asculta și îmi plăcea când mă asculta. După ce a crescut, a intrat la școală a început să devină mai încăpățânată. Nu vreau să mă opun și să nu o las să își trăiască copilăria.
V.C.- B.: Ce ai învăța-o?
A.M.D.: Să facă ce îi place. Își mai ia o carte cu ea când vrea să citească.
V.C.- B.: Ai totuși niște frustrări…? Pentru că pari încărcată doar cu energie pozitivă…
A.M.D.: Am niște diavolași, ca fiecare om. Sunt legați de faptul că sunt o persoană încăpățânată, dar până nu mă convinge cineva că e așa, nu cred. Nu sunt lucruri care să mă facă să mă simt constrânsă.
V.C.- B.: Sunt lucruri pe care le păstrezi doar pentru tine?
A.M.D.: Sunt lucruri care nu se spun. Sunt legate de mine, dar nu de modul meu de a fi. E o problemă de sănătate care mă apasă. Din păcate puteam să o rezolv prin sport, dar …
V.C.- B.: Îți place sportul?
A.M.D.: Îmi place să merg, îmi place să alerg, dar nu să fac sport. Mă gândeam să mă duc la sală și să fac și eu sport. O să mă duc și la sală, o să mă duc și la țară.
V.C.- B.: Așa o să-ți petreci vacanța?
A.M.D.: Da, făcând sport, ducându-mă la țară, citind o carte, bucurându-mă de intrarea la Facultate, dacă o să intru. La Vidra am o prietenă cu care mă înțeleg foarte bine. Åži ea a reprezentat un exemplu pentru mine și familie.
