O tânără de 27 de ani, dintr-o comună a județului nostru, este, de doi ani încoace, prizoniera unei lumi halucinante. Ea povestește că diavolul dar și tot felul de femei și bărbați o atacă, o lovesc, o chinuie îndemnând-o să nu mănânce, să nu doarmă, ba chiar să-și ia și viața. „Am văzut diavolul la doi metri de mine! Are ochii roșii, alungiți, are coadă, este negru și plin de păr peste tot… O viață de iad am avut în ăștia doi ani… Totul a început când am auzit voci.. Un bărbat spunea tot trecutul meu, chiar și viitorul. Zicea că-mi pierd sufletul. Apar tot felul de femei și bărbați care mă chinuie… Eu cred că totul a pornit ori de la Big Bangul ăla și moleculele lor, ori de la o sectă, care are legături în toate țările. Sau de la vreo religie, nu știu dacă budistă sau masonă. În biserică dacă mă duc îmi vine rău, simt că plutesc, că leșin, simt ceva ca și cum aș dispărea. De câte ori mă rog am dureri în spate”, a povestit tânăra căreia, din motive lesne de înțeles, îi vom păstra anonimatul. Mama și bunica ei se tem de crizele pe care le face. Au făcut sfeștanii, au mers pe la preoți, dar au chemat și poliția și salvarea de câteva ori, convinse că fetei îi trebuie, totuși, tratament permanent și specializat, pentru care nu au, însă, niciun ban. Iar Ramona nu este asigurată. Cine dorește să o ajute poate contacta redacția noastră la telefon 0237.224555, sau prin e-mail la adresa redactie@monitorulvn.ro . Ramona poate fi contactată la numărul de telefon 0763.402.201.
Închipuiți-vă că dintr-o dată, pur și simplu așa, din senin, lumii în care trăiți – plină de culoare, speranță, bucurii sau tristeți împărtășite, firesc, cu oamenii de lângă voi – îi ia locul o altă lume, stranie, întunecată, apăsătoare și strâmtă ca o cămașă de forță din care, oricât te-ai zbate, nu reușești să ieși. Åži drept urmare, închipuiți-vă câtă luptă interioară trebuie să duceți, câte spaime trebuie să depășiți până când veți găsi o cale de a trăi cu ea… Tânăra căreia îi vom spune Ramona, deși nu pare să înțeleagă, se agață, acum, cu disperare de rămășițele unui cotidian tot mai pierdut în iadul acestei lumi ireale și paralele, plămădită din fantasmele propriei personalități, fantasme din ghearele cărora nu poate să scape! Calvarul trăit zi și noapte de această ființă se revarsă și-n viețile celor alături de care trăiește, mama și bunica ei care au ajuns să se teamă atât pentru viața Ramonei, cât și pentru propria lor viață!
Ele au povestit că până în urmă cu doi ani, Ramona era o fată cât se poate de echi-librată, care a reușit să-și construiască în Italia, acolo unde s-a dus să muncească, o existență promițătoare alături de omul pe care l-a iubit și cu care s-a căsătorit. Femeile spun că nu știu ce s-a întâmplat între ei, însă Ramona a venit până la urmă înapoi, acasă. Dar s-a întors alt om! „A început cu scandal. Trântea, spărgea, sărea la noi să ne bată. Nu ne-a venit să credem ce se întâmplă! Tot timpul cerea țigări și dacă nu-i dădeam, o apuca criza! Are vedenii! Odată stătea aici în cameră și-i sclipeau ochii ca două lumânări! Se uita în jos de parcă ar fi fost cineva lângă ea. Altă dată am găsit-o stând turcește și strigând Vizanteeeee, Vizanteeee! Zicea, „în ce-am intrat eu, nu mai ies”. Spunea că are diavolul în ea, în capul pieptului. Că mârâie, că o doare burta, că are ceva acolo, adică pe diavol! Ne este frică, pentru că a sărit cu cuțitul la noi și are o putere de nebun, să știți! Am avut noroc că era frate-său aici și a dovedit-o. Noaptea auzim cum umblă prin casă și se trântesc ușile. Am ascuns toate cuțitele! Câteodată se dezbrăca în cameră, dansa, juca… Zice că suntem budiști, ne înjură… A luat icoanele și le-a spart, spunea că nu mai crede nici în Dumnezeu nici în dracu! A zis că se omoară! Prima dată am sunat la 112 acum doi ani, când a făcut scandal mare. Au venit salvarea și poliția, au găsit-o călare pe spătarul unui fotoliu. Au luat-o cu forța, legată și au dus-o la spital. Când am ajuns și eu acolo, la ea, doi gardieni se luptau cu ea, care urla la mine că i-am vândut creierii!”, a povestit bunica Ramonei.
„Suntem în pericol și ea, și noi!”
Femeia, în vârstă de 67 de ani, este încadrată în gradul accentuat de handicap pentru că suferă de poliartrită reumatoidă iar fiica ei, mama Ramonei, în vârstă de 50 de ani, are handicap grav din pricina aceleiași boli care dă dureri cumplite. Amândouă au înțeles, cu timpul, că fata este grav bolnavă însă crizele pe care le face le-au băgat pur și simplu în sperieți, și nu știu cum să se mai descurce. „Diagnosticul pe care l-a pus doctorița este de schizofrenie paranoidă. I-a dat tratament dar cu timpul a refuzat să-l mai ia. Soră-sa i-a cumpărat un alt tratament pe bază de plante, dar și la ăsta a renunțat… Nu știu ce să ne mai facem, că e și ea în pericol, și noi! Acum un an a ajuns la spital că a vrut să se sinucidă cu pastile. I-au făcut spălături, au ținut-o două zile și i-au dat drumul acasă, că nu e asigurată. Åži iar a început. Îmi zice de vedeniile ei, „uite, vezi ce fac nenorociții ăia? Ia capetele la lume și le dă foc!”, a relatat bunica tinerei, în timp ce mama acesteia a povestit cât de îngrozitor a fost ca, după ce nu a mai avut bani să-i cumpere țigări, să se trezească noaptea cu Ramona călare peste ea, smucind-o de păr și dându-i cu pumnii în cap. „Polițistul de aici din comună a zis că dacă-l mai chem pe el, ne amendează! Dar după încă o săptămână întreagă în care a fost numai violentă, am sunat la 112 din nou, fără să mă audă fata! Unde să sun dacă nu acolo?! Ramona a simțit totuși, a luat un par mare și urla că atacă pe toată lumea. A venit polițistul foarte nervos, și a zis că ne dă amendă! Eu i-am spus că am sunat la 112 să vină salvarea, nu el. Ne-a chemat la poliție să dau declarație. A doua zi s-a dus și fata acolo, și atunci cred că s-a lămurit și polițistul. Ea a declarat că eu mă țin cu Mafia, că umblu cu oameni răi, că ea e și aici și în Italia și soțul ei la fel, că-i urmărită de secte! A ajuns iar și la spital la Focșani și ni s-a spus că este într-o depresie foarte mare și că trebuie tratată. Dar dacă nu are asigurare, că nu lucrează nicăieri, nici în spital n-o ține fără să plătească, și nici tratamentul n-avem cu ce-l cumpăra!”, a explicat, disperată, bunica Ramonei.
Iadul în care trăiește Ramona
Ieri, ne-am întâlnit și cu Ramona. O fată frumoasă, cu părul negru risipit șuvițe pe umeri și spaime mărturisite mai întâi din ochi temători, suspicioși… Într-un final, a acceptat să ne împărtășească din calvarul în care trăiește. Iar noi, nu am putut decât să asistăm neputincioși la tot chinul sufletului ei, care ne-a marcat până-n adâncul inimii… Ce fel de viață este aceasta, în care fiecare secundă să fie încă și încă o spaimă? Ce fel de tinerețe este aceasta în care să te uiți tot timpul în jur, să te aperi de dușmani imaginari, care vor să te distrugă? Să simți tot felul de atingeri sau lovituri, mâini invizibile să te tragă din pat în miez de noapte, în urechi să-ți sune permanent voci din cele mai dușmănoase iar în fața ochilor să-ți apară figuri schimonosite de răutate, ba chiar însuși diavolul?!
Iată iadul existenței Ramonei, așa cum ea însăși ni l-a relatat. „A început acum doi ani, când am auzit vocea unui bărbat care-mi zicea că-mi pierd sufletul. Chestiile astea provin de la o sectă de rockeri sau budiști, ce au legături în toate țările. Toate vocile de la o sectă vin. Bănuiesc că de la Big Bangul ăla și moleculele lor. De când cu el, vocile nu mă mai lasă în pace. Mă atacă mereu, bărbați și femei, le văd fețele, mă lovesc, mă bat! Aș vrea să mă duc la muncă dar ăștia nu mă lasă, mă trag de mâini ca să nu pot dormi, ca să nu am noroc de nimic… Nu mă lasă să dorm, să mănânc, să fac curat. Le place mizeria. Dar eu mă închin și fac contra. Bănuiesc că prin fumat intervin ei. Poate secta asta vrea ca eu să mă sinucid. Secta zicea, adică fețele astea, că mănâncă pisici de pe urma mea. Am văzut la televizor despre secta „Da Ma Har”, unde este o femeie cu un con pe coloană, în jos… Înainte să aud voci, mi s-a întâmplat că dormeam cu soțul meu și aveam senzația că iese ceva din mine. Îmi iese sufletul! După aia mi-am adus aminte că eu am murit și toți țipă. Am cedat cu sufletul, și de atunci aud voci. Cred că am fost în moarte clinică și socrii mei s-au dus la cineva cu puteri să mă învie și mi-au pus alt suflet, să mă readucă la viață”, a povestit Ramona.
Mai mult decât atât, a spus că s-a întâlnit cu însuși diavolul, care „a stat la doi metri de mine” și care nu are coarne, dar are „doi ochi alungiți, roșii, are coadă, este negru și acope-rit tot cu păr”. Åžtie că are schizofrenie, boală de care „suferă multă lume” și care este „ceva diavolesc. Mă gândesc să nu fie fețele astea de la religia masonă, că asta cară sufletele în Iad. O viață de Iad am avut în ăștia doi ani. Nu vreau să iau pastile, că dorm. În boala asta tre să-ți faci curaj singur, să zici nu vreau să mor și așa învingi fețele. M-am uitat prin cărți să descopăr și am văzut că diavolii suntem noi pe pământ, dacă facem numai lucruri rele. Intui-tul meu face rău. Intuitul e substanța noastră. Intuitul tău e ființa ta care este și în noi și pe lângă noi. Am să mă duc la mănăstire la Piatra Neamț și am să stau acolo 40 de zile. Åži am să înving fețele. În Italia nu am fost la niciun spital pentru că acolo cineva din sectele astea îmi dorea moartea. De când mi s-au întâmplat toate astea am o frică de femei și bărbați”, a mai spus, sărmana.
Cum și cine o poate ajuta?
Ramona, deși nu poate accepta, are mare și urgentă nevoie de ajutor medical specializat, fapt care este clar pentru toată lumea. Însă pe lângă faptul că ea însăși, ca și alți suferinzi de această boală, nu vrea să meargă la medic, nici nu este asigurată, așa încât dacă ar ajunge totuși într-un spital, ar trebui să plătească tratamentul și spitalizarea. Singurii bani din care trăiesc cele trei sunt indemnizațiile de handicap corespunzătoare gradelor grav și accentuat ale mamei și bunicii tinerei. „Vă rog să ne ajutați cumva… Dacă ar fi să mergem să o încadreze în grad de handicap, trebuie să scoatem refe-rate și costă mult. Nu avem bani și nici nu mai știm în ce direcție să o luăm… Ne este milă de fată, dar ne este și frică de crizele ei. Dacă ar lua tratament ar fi normală, ar putea munci, că doar este calificată coafeză… Dar acum nu mai știm ce să facem… Unde să ne mai îndreptăm?”, a spus, plângând, bunica tinerei.
Este cineva, în județul nostru, care poate ajuta, concret, un bolnav de schizofrenie, neasigurat? Se pot implica instituțiile în normalizarea vieții acestei tinere, exclusă, parcă din rândurile societății în care vrem nu vrem, conviețuim? Dacă există cineva care poate da o mână de ajutor la rezolvarea, sau măcar la ameliorarea acestei situații, poate contacta redacția noastră, la telefon 0237.224555, sau pe mail, la adresa laura.breana@monitorulvn.ro sau aurel_selaru@yahoo.com.
În edițiile următoare vom reveni asupra acestui caz.
