Internetul e ca un zeu, are până și o personalitate și tot ce îi trebuie. Când vezi o barză cu cap de urs polar sau o altă poză la fel de ciudată pe un perete oarecare, vei spune „Prea mult internet pentru azi”. Vei continua apoi. Simbolul internetului este pierderea timpului și i se aduc ofrande prin meme-uri și statusuri despre cum toată lumea vrea să învețe și acesta îi oprește. Deși este printre noi non-stop, nimeni nu l-a văzut, însă așa cum statuile păgâne arătau că zeul există, așa și micul semn de wi-fi ne înștiințează când suntem binecuvântați de prezența internetului.
Cea mai crudă pedeapsă pentru păgânii internetului este momentul în care le pică… zeul. Din nou, s-au făcut meme-uri cu asta. Åžmecher cum este, internetul are și alți zeișori care îl ajută. Åži ei, exact ca în legendele Olimpului sunt împărțiți pe familii. Pisica Morocănoasă, Prea-atașata Iubită, Rățușca Sfătuitoare, Băiatu’ Negru de Succes, Pinguinul Ciudat, Luni, Nicholas Cage și alții fac parte din familia 9Tocilarii (să fii tocilar e de bine, stai calm). Ajutați de muritori, acești zei ai morocănoșilor, sfătoșilor sau orice altceva, se remarcă printr-o propoziție scrisă pe o poză de-a lor. E un mic mecanism care se repetă de la poză la poză, cum este de exemplu cazul tipului negru de succes: în susul pozei scrii ceva ce pare amenințător, ca „Ieși din mașină și dă-mi cheile acum!” iar în josul ei ceva ce amintește de cât de simpatic este băiatul co-lorat din poză, cum ar fi „Nu te las eu să conduci după ce ai băut două beri.” Altă familie este trio-ul zeilor mai mari, adică 9gag, Youtube și Facebook, un fel de Sfântă Treime. Când te așezi la calculator, le deschizi întâi pe astea trei. Facebook este zeul bunei înțelegeri pe față și a spionatului pe ascuns, Youtube al muzicii și al stărilor schimbătoare, iar 9 gag e tatăl meme-urilor (zeii mai mici de deasupra). Toate trei sunt unite, contopite, pentru că nu poți folosi Youtube ori 9gag dacă nu distribui pe Facebook ce ți-a plăcut de acolo, așa cum nu ai putea folosi Facebook dacă nu ai avea ce să distribui de pe Youtube și 9gag. Åži toate astea sunt îmbrățișate de Internetul în sine, fiindcă fără el nu există nimic din tot ce am zis mai sus.
De fapt ce fac eu aici e să încerc să explic ceva la fel de complicat ca una dintre teoriile creaționiste. Totul e mult prea complex pentru un singur articol. Cu cât prinzi mai bine legile nescrise ale internetului, cu atât îl folosești mai bine și cu atât e o unealtă mai bună care să te ajute să devii popular și în viața reală. Să nu spuneți că nu știți că cea mai bună oră de postat e în jur de 9-10 seara, când newsfeedurile sunt pline și toți sunt dispuși să dea like-uri ca să primească înapoi, ori că e nasol să îți distribui propriile postări și să îți dai like singur, dar e ok să îți schimbi poza de profil fără să o schimbi de fapt, numai ca să te propulsezi în newsfeed, ori că dacă vorbești fără emoticoane și eventual cu diacritice ești hipster, dacă folosești multe emoticoane și mai ales unul după altul ești cocalar, iar dacă folosești emoticoane necunoscute ai rămas încă setat pe Messenger (un fel de zeu mai mic ieșit la pensie), ori dacă ai poze făcute cu instagram dar și cu DSLR-uri e de bine. Nu-i așa că un adult neexperimentat poate fi mirosit de la liste de prieteni distanță, după poza de profil cu animăluțe și după glumele vechi?
Sunt prea multe familii de zei, mult prea multe convenții despre cum să fii șme-cher online ca să le explic pe toate. Ideea e că internetul face deja parte (o parte mare) din viața noastră. Adesea judecăm oamenii după profilul de Facebook sau chiar după lipsa acestuia. Åži mie îmi place internetul, îmi plac și ecranele, dar mi se pare trist că trebuie să stai pe loc ca fraierul să îl folosești. Ima-ginează-ți că treci înapoi în timp în perioada în care bunicul tău era de vârsta ta și că îi spui cum cea mai mare distracție e să stai nemișcat uitându-te într-un punct fix. S-ar sinucide când ar afla că va avea un nepot atât de fraier și ar crea Grandfather Paradox (adică dacă el ar muri tu nu ai mai exista, dar dacă tu n-ai mai exista, el n-ar mai muri și tot așa), dar asta e altă poveste. Copiii sunt cuminți pentru că se joacă pe tablete, stând în pat și nu mai sparg chestii ori strică mileuri, sunt din ce în ce mai timizi între ei față în față și din ce în ce mai îndrăzneți din spatele drăguțelor ecrane. Cred că într-un viitor anume vom folosi internetul doar cu mintea, ca un fel de vis conștient și încet încet va înlocui viața reală, în care alegi tu cine ești și cum arăți în totalitate. Ne vom naște și apoi vom fi puși într-un fel de aparate care ne îndeplinesc funcțiile biologice, care cresc odată cu noi și care ne țin mintea în mediul virtual. Sună bine, dar mai mult decât bine, trist. N-aș vrea să fiu o grasă nemișcată într-un aparat, care se ascunde în spatele unei imagini false de fată frumoasă, chit că toți ar fi la fel.
Momentan însă, internetul ne uniformizează așa încât să nu placă nimănui ziua de luni, să se râdă la aceleași chestii, să fie subînțelese aceleași clișee, practic să fim milioane de ochi care privesc la fel.
Cristina Iliescu,
Colegiul Național Unirea
