OPULÉNŢĂ, opulențe, s. f. (Livr.) Bogăție, belșug, abundență. – Din fr. opulence, lat. opulentia.
Sursa: DEX ‘98 (1998)
OPULÉNŢĂ ~e f. Caracter opulent. /<fr. opulence, lat. opulentia
Sursa: NODEX (2002)
OPULÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care manifestă bogăție; excesiv de bogat. Regiune ~tă. Viață ~tă. 2) (despre persoane sau despre părți ale corpului lor) Care se caracterizează, se impune prin amploarea formelor; caracterizat prin opulență; corpolent. Femeie ~tă. /<fr. opulent, lat. opulentus
Sursa: NODEX (2002)