Plină de energie, cu ochii luminoși și zâmbitori, Mioara Manea Arvunescu este unul dintre acei focșăneni remarcabili despre care puțini dintre concetățenii săi au auzit. Primadonă și prim solistă la Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” din București, Mioara Manea și-a dedicat întreaga viață operetei, pe care o respiră prin toți porii. Anul acesta împlinește 50 de ani de viață și 25 de ani de carieră.
Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian” va ajunge pentru prima oară la Focșani în acest sfârșit de săptămână, între 19 -21 aprilie, într-o microstagiune de spectacole, la inițiativa focșănencei Mioara Manea Arvunescu, primadonă și prim solistă, pe care am avut privilegiul de a o cunoaște în urmă cu câteva zile. „Sunt un om căruia îi place să tră-iască în prezent. Mi-am dat seama, din tot ce se întâmplă în lumea asta, că este important să trăim clipa”, spune despre ea Mioara Manea.
Pasiunea pentru muzică a început de la o vârstă foarte fragedă, pe când fetița de atunci asculta vrăjită romanțe la radio. Primul recital a fost la vârsta de doar trei ani, la Casa Armatei din Focșani, după cum își amintește artista. „De când eram mică m-am trezit cântând. Îmi plăcea când cântau romanțe la radio. Åži mama mai avea o prietenă care cânta foarte frumos, ca o pri-vighetoare, și așa de tare mi-a plăcut și am zis că vreau și eu să cânt ca ea. Åži am început la 3 ani, cântam o canțonetă… Â«Sono tanto felice…». Åži am cântat-o la Casa Armatei, la trei ani. Asta a fost calea. Am făcut pian de performanță, apoi am intrat la Conservator la pian. Tot liceul am făcut canto”, ne-a povestit Mioara Manea.
Muzica a presupus însă și multe sacrificii, încă din copilărie. Dorindu-și nespus să urmeze „calea” artistică și pentru că în Focșani nu erau condiții pentru a face performanță, părinții au decis să o înscrie la școală în București, unde a urmat și clasele primare. „În clasa I am făcut aici (la Focșani- n. r.) pian și a fost o mare jale. Eu plângeam în fiecare zi, spunea mama, că eu vreau să fac muzică. Åži atunci am mers și m-au verificat la București și a trebuit să fac școala generală acolo, pentru că nu puteam intra la liceul de muzică din prima, acolo copiii aveau o anumită pregătire. Acolo m-au pregătit separat: muzică, cultură generală și următorul an am dat și am intrat”, mărturisește Mioara Manea.
Profesori duri, elevi persecutați
Anii petrecuți departe de casă și de părinți, severitatea și regimul strict din școală, au lăsat totuși răni care s-au cicatrizat greu în sufletul copilului de atunci, pornit pe drumul muzicii. „Este un drum greu pe care l-am parcurs, de când am plecat de mică de acasă și mi-am făcut toată școala la București, greu, fără părinți, fără dragostea părintească, cu o duritate pe care am primit-o greu. Când veneam în vacanță la părinți parcă eram într-o bulă de aer cald, bun și dulce. Când mă duceam acolo știam că cei de acolo sunt duri, elevii erau persecutați, chiar dacă erau artiști”, își amintește prim solista de la Teatrul de Operetă.
Cu ocazia venirii la Focșani, Mioara Manea a făcut o vizită și la Liceul de Arte „Gh. Tattarescu”, unde a observat, cu o ușoară părere de rău, că sistemul nu s-a schimbat prea mult față de vremurile când ea însăși era elevă la un liceu de muzică. „Între timp, lucrurile s-au mai schimbat, dar se pare că la Focșani nu. Nu îmi venea să cred că era aceeași atmosferă a unui liceu de când eram eu elevă… profesorii crispați, când m-au văzut pe mine s-au crispat și mai tare. Nu am ieșit din niște șabloane. Artiștii au în plus și o sensibilitate, creată în timp, de aceea pe acești copii trebuie să îi tratezi cu blândețe. E adevărat că sunt nebuni tinerii din ziua de azi, dar este o nebunie frumoasă, ei sunt activi. Ce am vrea, să fie ca noi, la o anumită vârstă?”, spune Mioara Manea.
Artista i-a invitat pe tineri să vină la spectacolele Teatrului de Operetă și, poate, astfel, vor avea inspirația să își croiască un drum mai bun în viață. „Poate venind la spectacolele de operetă cineva de aici va fi atras de acest gen și astfel va pleca de aici, din această mlaștină, care te trage la fund. Nu au nicio șansă aici. Ce fac copiii ăștia? Să se ducă în corul X sau Y?”, a opinat primadona de la Teatrul Național de Operetă.
Mioara Manea a lansat și o propunere conducerii Liceului de Arte din Focșani: să se realizeze pe holul unității o galerie cu artiștii focșăneni renumiți. „Într-un liceu de artă ar trebui să fie o galerie a artiștilor, pictori, cântăreți, actori, balerini. Nimeni nu știe nimic despre ei”, ne-a spus, cu mâhnire în glas, doamna Manea.
Primadonă la Teatrul de Operetă din 1987
Cum a ales Mioara Manea opereta? „Destinul a vrut ca regizorul, dirijorul și directorul Teatrului de Operetă să vină prin Conservator, să caute noi persoane care ar merge către genul acesta. Când am mers prima oară la operetă, la «My Fair Lady», am rămas izbită și sufletește, și trupește, nu m-am mișcat din scaunul ăla. Åži așa am rămas la operetă. Din 1987 sunt solistă la ei, primadonă”, ne-a spus focșăneanca.
După absolvirea Conservatorului „Ciprian Porumbescu” București, tânăra artistă a plecat în Germania, la Berlin, unde a făcut un curs de specializare canto. Fiind în perioada comunistă, nu a putut rămâne acolo, la Operă, să cânte. Însă nici nu și-a dorit să plece din țară. „Nici nu știu dacă am cochetat cu ideea de a rămâne acolo, nu cred. Tatăl meu era ofițer, fratele meu nu terminase facultatea, l-ar fi dat afară, nu aveam cum. Dar oricum, nu am avut niciodată senzația că vreau să rămân afară, din contra, cu trecerea timpului, mulți colegi mi-au spus că nu ai ce să cauți în România. Plecam cu contracte, dar mă întorceam. Åži mi-am spus mereu: dacă eu pot să fiu cineva acolo, aici, la mine, cu siguranță pot, și am rămas”, a zis, zâmbind, Mioara Manea.
O amintire care i-a rămas lipită pe suflet dintr-un turneu în străinătate din timpul comunismului la noi este cea a unui recital la Paris. „Am fost la Paris trei luni, în turneu cu «Văduva veselă», pe vremea comunismului, și am fost așa de impresionată cum mirosea în sală când s-a ridicat cortina… Doamnele erau cu rochii lungi în sală, aici nu se vedea așa ceva. Bijuteriile care sclipeau din sală… lucrurile astea m-au marcat”, rememorează primadona, care a urcat pe scene celebre din toată lumea, în Austria, Germania, Rusia, Finlanda, Grecia, Italia, China, Israel.
Zilele trecute, Mioara Manea a participat, invitată fiind, la Festivalul de Operetă de la Budapesta, „orașul mamă al operetei”, unde a cântat „Romeo și Julieta”, în premieră.
Mioara Manea respiră operetă
Opereta este „cel mai greu gen din tot ce există în arta lirică românească și mondială”, după cum ne-a spus Mioara Manea. Teatrul de operetă are operă, balet și teatru dramatic. „Faci teatru, dansezi, cânți. Toată lumea ne confundă cu opera, dar nu avem nimic în comun”, specifică aceasta. „Eu respir operetă. Este viața mea, jumătate din mine e la operetă. Preluând multe spectacole, în zeci de regii, a fost greu, dar am făcut totul cu mare drag, îmi place mult. Eu am crezut în ceea ce fac și în genul acesta, fac cu mult drag. Această meserie am făcut-o cinstit, nu am făcut rabat de la meserie. Tuturor copiilor care au fost în preajma mea le-am spus să facă meseria adevărat. Automat, și conduita ta ca om este corectă”, mai spune prim solista Teatrului Național de Operetă.
Mioara Manea și-l amintește ca partener de scenă pe Dorin Teodorescu, care este „ca o icoană pentru mine”, dar și pe Cleopatra Melidoneanu, simboluri ale acestui gen.
Oamenii au nevoie și de hrană sufletească
Stagiunea de spectacole de la Focșani face parte dintr-un turneu național al Teatrului Național de Operetă, care în prezent nu are o sală proprie de spectacole, clădirea teatrului de operetă fiind în construcție. „Prin acest spectacol mi-am spus să aduc tot ce e mai frumos și mai vesel la Focșani, pentru a-i atrage pe focșăneni și pentru a le arăta ce înseamnă genul acesta. Îi invit să pășească pe tărâmul acesta care este absolut senzațional, în care să uite de problemele zilnice. Îi iubesc pe toți și vreau să ajung în casele lor, în sufletele lor. Vor pleca foarte încântați. Eu vreau să le aduc lumină și bine, mai ales că se apropie și Paștele”, le transmite focșănenilor Mioara Manea.
Artista este de părere că există public iubitor de operetă, inclusiv la Focșani. „Este foarte important să le dăm șansa oamenilor, pentru că ei nu au unde să vadă operetă. Oamenii au nevoie și de hrană sufletească. Un bilet de 20 lei și 30 lei nu este mult pentru un spectacol cu un teatru întreg, noi dislocăm 100 de oameni: orchestră, cor, balet, soliști, venim și jucăm aceste trei spectacole. Nu știu dacă Focșaniul a mai văzut până acum venind un asemenea ansamblu din România. Oricum, opereta nu a venit niciodată, teatrul de operă nu ar încăpea. Am zis că dacă tot venim, să îi bucurăm pe oamenii ăștia pe bani puțini”, mai spune primadona.
Mioara Manea își amintește că a mai venit o dată în Focșani, când se strângeau fonduri pentru teatrul de operetă, care a luat foc în 2005. Atunci a fost organizat un bal al operetei. Singura mâhnire a artistei provine din faptul că a fost uitată de cei responsabili cu actul cultural din județ și nu a fost invitată niciodată să cânte la Focșani. „De atunci nu m-a mai invitat nimeni din Focșani să cânt. Vreau să spun că nu cânt pe bani, nu vreau bani de la nimeni din Focșani, în mod special de la cei din Focșani nu vreau nimic. Doar să cânt… Focșănenii nu au nicio vină că unul sau altul nu vrea ca Mioara Manea să vină aici să cânte. Nu știu de ce. Nu cunosc pe nimeni aici. Nu vin decât în vizită, mă duc direct la mama, are o curte superbă, stau și mă uit la florile ei și în două zile am plecat înapoi. Asta e tot ce fac în Focșani. De aceea m-a mirat atât de tare opoziția asta. Un om îți dă pe gratis ceva și tu nu îl inviți. Asta e o tristețe de-a mea și probabil o să-mi găsesc eu vreun răspuns vreodată”, ne-a mărturisit focșăneanca.
Artista care spală, calcă, gătește
Mioara Manea vine foarte rar acasă, o dată, de două ori pe an, de obicei la sfârșit de săptămână. Ima-ginea despre orașul natal nu este însă cea mai bună. „Văd că lumea este tristă, aș vrea ca oamenii să fie mai veseli și ca să fie veseli trebuie să le fie mai bine în jur. Este sinistru la spital. Am fost cu câteva ocazii să stau câteva nopți cu tatăl meu la neurologie, unde cad pereții pe pacienți. Nu am crezut că poate exista așa ceva în lumea asta și să mai pui și oameni acolo, groaznic. Apoi, magazinele care au rămas la fel de triste și de comuniste”, spune focșăneanca.
Artista spune că nu are hobby-uri, face orice cu mare drag, inclusiv treburile casnice: calcă, spală, gătește. „Cred că mi se trage de la faptul că fac multe roluri. Åži intrând în pielea a o mie de personaje mie îmi place real să fac tot ce face și ăla și ăla”.
Întâlnirea cu doamna Mioara Manea s-a încheiat într-un ton cât se poate de optimist, prin care artista a transmis un mesaj de bucurie tuturor: „Pe toată lumea iubesc, îmi plac oamenii, îmi place viața, mă bucur de tot ce am. Am tot ce îmi doresc: niște părinți care mă iubesc, un copil, un soț minunat, un frate, care locuiește tot în Focșani. Mulțumiți universului că vă treziți dimineața. Trebuie să ne bucurăm de clipa prezentă. Åži dacă îi iubim pe cei din jur nu are cum să nu ne vină dragostea înapoi. De ce să fim necăjiți? Nu ne rămâne decât să ne bucurăm de atât cât avem!”.
