Ediția: Sâmbătă 3 Mai 2025 Nr. 6869

Ortopedul Laurenţiu Taban: Medicul tratează, Dumnezeu vindecă


   Este medic de câțiva ani. Face parte din tânăra generație de medici a Spitalului Județean de Urgență Focșani. Astăzi, vi-l prezentăm pe medicul ortoped Laurențiu Taban. Familist convins, focșănean get beget, acest medic a refuzat toate ofertele de muncă ce au venit de la spitale din afara țării, deoarece, după cum spune chiar el, are rădăcinile”înfipte” în acest oraș.

Reporter: Unde v-ați născut și unde ați copilărit?
Medicul Laurențiu Taban: M-am născut în Focșani și am copilărit în Focșani, iar o bună bucată de vreme am copilărit pe plaiurile Sovejei. Sovejenii sunt oameni aparte și mă bucur că fac și eu parte dintre ei.

Rep.: Studiile unde le-ați urmat?
L.T. : Tot în Focșani, la Liceul Cuza pentru că așa a vrut mama, iar Facultatea la Iași. A fost un oraș mai domol, mai pe stilul meu, Bucureștiul mi s-a părut agitat, nu cred că aș fi făcut față.

Rep.: De ce ați ales Medicina? V-a îndrumat cineva din familie?
L.T.: Nu, dar mama este tot în domeniul sanitar, este asistentă. Nu cred că aș fi știut să fac altceva. Prin clasa a 11-a m-am gândit să dau la Medicină. Cap de matematică nu prea aveam, cap de română nici atât și am ales Medicina. Dacă m-aș întoarce în timp, tot Medicina aș alege-o.

Rep.: Ce amintiri frumoase aveți din timpul facultății?
L.T.: Prea frumoase amintirile, foarte frumoase. Dar cei mai frumoși ani din viața mea au fost cei șase ani de studenție. Dar îmi amintesc cu drag de viața de cămin, pentru că acolo am stat.

Rep.: Rezidențiatul l-ați făcut în ortopedie. De ce ați ales ortopedia?
L.T.: Mi s-a părut o specialitate în care calea de la diagnostic la tratament este foarte mică. Faci o radiografie și pui un diagnostic. Drumul de la diagnostic la tratament este destul de direct. Am avut colegi care s-au canalizat către alte specialități. Probabil, din comoditate, m-am gândit să mă fac ortoped. Rezidențiatul l-am făcut în Iași, la Spitalul Sfântul Ioan, care acum s-a comasat cu Spitalul Sfântul Spiridon. Am făcut în Iași șapte ani, am fost plecat în Belgia un an.

Rep. : Ce ați făcut în Belgia?
L.T.: În cadrul Rezidențiatului a fost un schimb de experiență și am plecat în Belgia, tot pe ortopedie. Am făcut în Namur, un an de zile. A fost un an foarte greu din multe puncte de vedere, pentru că eram proaspăt căsătorit, așteptam o fetiță și am stat un an departe de familie, dar acel an mi l-am sacrificat pentru carieră.

Rep.: Ce profesori din timpul facultății, Rezidențiatului v-au influențat în carieră?
L.T.: L-am avut pe profesorul Nicolae Georgescu, care la ora 5 se trezea, la ora 6 era în spital, la ora 7 – 7 și jumătate era în sala de operație. Era un om care nu consuma nimic în plus decât cărți de medicină. Avea 65 de ani când l-am cunoscut eu, dar era la curent cu toate noutățile din ortopedie. Era o mașinărie de citit și era și un foarte bun practician. El, practic, m-a învățat ce înseamnă să fii chirurg ortoped. Îmi zicea că dacă a doua zi operez, în seara dinainte nu am ce căuta în fața televizorului, la distracție, practic făcea parte din buna generație de medici. Mi-a fost un exemplu, pe care l-am urmat.

Rep. : După ce ați terminat Rezidențiatul, unde ați fost repartizat?

L.T.: Ultima perioadă de Rezidențiat a fost o perioadă de căutare. Întrebam pe la diverse spitale și a venit un prieten de la un spital din Bacău, de la Spitalul Municipal de Urgență Moinești, a avut un proiect interesant și am fost cooptat. Am stat acolo trei ani de zile perioadă în care am activat și pot spune că aceea a fost perioada mea de ucenicie din ortopedie. Acolo m-am format, acolo mi-am format un anumit stil.

Rep.: La Spitalul Județean Focșani cum ați ajuns?
L.T. : Eu fiind focșănean, nu concepeam să ajung în altă parte decât în Focșani și consider că fiind un „produs” al Focșaniului, am o datorie față de acest oraș. Aici sunt acasă. Așa că am pus presiune pe arbitru, eu cred că singurul arbitru din viață, care a contat și care contează, este Dumnezeu, și s-a scos un post la concurs, mai mult pentru a acoperi a doua parte a zilei din Policlinică, dar am intrat pe Secția de Ortopedie, pentru că așa s-au aranjat lucrurile atunci. Doctorul Albu m-a primit în Secție. Din 1 ia-nuarie 2011 sunt aici.

Rep.: Când ați venit în Secție, cum v-au primit medicii, dumneavoastră fiind la început de carieră?
L.T.: În general, tot timpul când intru într-un colectiv nou este o perioadă în care lumea vrea să vadă ce fel de om ești moral, profesional și m-au primit bine. Eu am simțit că sunt acasă. Nu am avut probleme de adaptare, nu am avut conflicte și nici nu îmi doresc să am. Am fost foarte bine primit.

Rep.: Ce vă fascinează cel mai mult în ortopedie?
L.T.: Ortopedia este, după părerea mea, cea mai frumoasă specialitate din lume. Pentru că, după cum am mai spus, drumul de la diagnostic la tratament este destul de scurt.

Rep.: Cum a fost prima dumneavoastră intervenție chirurgicală?
L.T.: Eram rezident în anul I și am făcut o operație de fractură de șold. Practic, acesta a fost „botezul focului”. Bine, am fost ajutat de medicul care mă avea în grijă. A fost cam tremurândă. Apoi au urmat și altele și eu am avut credit de la medicul care mă coordona, pentru că din primul an m-a lăsat să operez. De obicei, trebuie să treacă 2, 3 ani până e permis acest lucru. Pot spune că eu am avut noroc.

Rep. : Ce înseamnă pentru un medic tânăr prima intervenție?
L.T. : Pare a fi ziua în care te căsătorești, primul copil, pentru că e ceva nou. Prima intervenție pe care o faci este „botezul focului”. Iei arma în mână și trebuie să tragi la țintă și trebuie să iasă bine. Este o responsabilitate mare, pentru că pacientul se lasă pe mâna ta, iar atunci responsabilitatea este dublă, ca om cât și ca profesionist.

Rep.: Majoritatea medicilor tineri pleacă să profeseze în alte țări. În ultimii ani, asistăm la un exod al generației de medici tineri. Pe dumneavoastră ce v-a motivat să profesați în țară?

L.T.: Am avut nenumărate oferte, am în continuare foarte multe oferte, dar ținând cont că am fost în străinătate și am văzut cum se mănâncă pâinea aceasta, și fiind român și creștin nu am reușit să mă adaptez la viața de acolo. Condițiile sunt foarte bune, dar e vorba de relațiile cu oamenii și e vorba de rădăcinile pe care le ai. Acolo ești rupt de realitate și nimeni nu te poate înțelege cum te înțeleg cei din familie, din țară. Acolo nu au viață de fa-milie, iar eu nu pot fi așa. Dar medicul tratează, Dumnezeu vindecă, iar Dumnezeu este și aici. Aici am familia mea și rădăcinile care mă leagă de acest pământ.

Rep. : Referitor la familie, ce ne puteți spune?
L.T.: Soția mea este tot medic, la recuperare, am o fetiță de 7 anișori și un băiat de 1 an și 8 luni. Ei sunt motorul meu. Mai am și gărzile, mai am și momente în care sunt solicitat de acasă, dar ei mă înțeleg foarte bine. Copiii înțeleg și nu prea acest program haotic, dar mai avem bunici care ne ajută. Familia este pe locul 1, iar ortopedia pe locul 1, 5. Eu doar îmi fac datoria, că medicina este mai mult decât o meserie și tot ceea ce îmi doresc este ca pacienții să poată să îmi acorde încredere. Asta contează cel mai mult, dar fără familie nu putem face nimic. Chiar și spitalul mi-a devenit familie, pentru că la cât timp petrec la spital pot spune că mi-a devenit a doua familie, dar încerc să păstrez un echilibru.

Rep.: Ce pasiuni aveți? Practicați vreun sport?
L.T.: Pasiunile mele sunt puțin puse la naftalină. Cu doi copii nu prea mai ai timp de pa-siuni, pasiunile lor au devenit și pasiunile mele. Îmi place să joc fotbal, să mă întâlnesc cu prietenii, dar pentru că timpul este foarte scurt nu îmi ajunge o zi de 48 de ore. Când am posibilitatea cu plăcere joc un fotbal sau un tenis cu prietenii. Åži îmi mai place să citesc o carte bună.

Rep.: Ce planuri de viitor aveți?

L.T.: Aștept ca potențialul acestui oraș să se dezvolte, dar și al acestui spital. Viitorul meu profesional depinde și de viitorul spitalului. Vreau să-mi căsătoresc copiii, să-mi cresc nepoții și să fim sănătoși să ajungem până atunci. Eu încerc să îmi fac treaba bine și să fim oameni între oameni.

9 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?