L-am cunoscut pe Oreste Teodorescu vineri seara, la Librăria Alexandria, cu ocazia lansării cărții „Cărarea Universului”, scrisă de colegul său, Doru Bem. După două ore de oferit autografe, îmbrățișări și poze focșănenilor care îl admiră și îl îndrăgesc, Oreste ne-a răspuns la câteva întrebări, în cadrul unui scurt interviu. Cei mai mulți îl cunoaștem de la televizor, din emisiunile de început cu Mircea Badea și, în ultimii ani, datorită emisiunii „Codul lui Oreste”. Nouă ne-a vorbit despre Focșani și focșăneni, despre post, zodii, secretul unei vieți împlinite și, nu în ultimul rând, despre relația cu vechiul său prieten, Badea.
Oreste Alexandru Scarlat Teodorescu este bărbatul unei singure și mari iubiri, Liliana, tatăl unei fete de 16 ani, Sabina, și autorul a trei volume: „Codul lui Oreste”, „Demonii puterii în democrație” și „La sfârșit va fi începutul”. Oreste este doctorand în teologie la Facultatea de Teologie din cadrul Universității Ovidius – Constanța, lector la Facultatea de Jurnalism de la Universitatea Hyperion, președinte la Clubul de Cultură și Presă Româno-Arab.
Reporter: Nu este prima oară când vii la Focșani. Cum ți se par oamenii de aici?
Oreste Teodorescu: Ca toți moldovenii care se respectă, sunt calzi și foarte binevoitori, complici întru zâmbet în colțul gurii și din priviri. Întotdeauna ne-am simțit excepțional.
R.: Ai vizitat orașul? Å¢i-a atras atenția ceva în mod deosebit?
O. T.: Eu sunt un tip foarte onest. Părțile care sunt de atras m-au atras, dar sunt și foarte multe părți care nu numai că nu m-au atras, dar m-au și întristat. Din păcate, a rămas un pattern (model, n.r.) comunistoid al orașului, de care sper din tot sufletul să scăpați cât mai repede. E un cenușiu al zonei. Cred că este o gândire și a factorilor de decizie, care, la fel ca peste tot, emit cenușiu, și, în consecință, și clădirile și atmosfera par nedesprinse de Uniunea Sovietică. Încă am rămas cumva înghețați acolo. Sper să vină niște generații mult mai performante în urma noastră și să schimbe fața lumii românești.
„Omul modern confundă postul cu dieta”
R.: Suntem în Postul Paștelui. Ce crezi despre posturi? Tu ții post?
O. T.: Postul este definit în literatura patristică de Sfinții Părinți ca fiind un comportament plăcut lui Dumnezeu. Din nefericire, omul modern mai confundă postul cu dieta, deși nu au nicio legătură. Sfântul Apostul Pavel spune că dacă vrei să postești cu adevărat pe placul lui Dumnezeu, acolo unde vezi o nedreptate îndreapt-o, acolo unde vezi suferință îndulcește-o și acolo unde cineva îți întinde o mână, dă-i două. Asta înseamnă postul, din perspectiva creștin profundă. Dieta ține de o tabloidizare a spiritualității.
R.: În opinia ta, există o religie mai bună decât alta?
O. T.: Nu, nu au cum, prin însuși conceptul care le definește. Religie vine de la „religare” , care înseamnă „punere pe cale”. Drumul în sine nu are nicio valoare, importantă este destinația. Toate căile care te duc către progres, lumină, înțelegere și iubire sunt bune, cele care te duc în neînțelegere, scrâșnire de dinți și obtuzitate și intelectuală și sufletească, nu sunt bune.
R.: Să înțeleg că până acum nu ai fost tentat să îți schimbi religia?
O. T.: Absolut deloc. Din moment ce ne-am născut într-o pa-radigmă trebuie să ne găsim adevărul în paradigma respectivă, atâta timp cât instituția numită Biserica Îl mărturisește pe Hristos înainte să se mărturisească pe sine. În momentul în care este mai importantă sutana decât ce este în interior, atunci nu mă interesează și mă duc acolo unde Dumnezeu este viu.
„Horoscopul zilnic nu are nicio legătură cu astrologia”
R.: Crezi în zodii? Îți citești horoscopul zilnic?
O. T.: Nu, sub nicio formă. Eu, având un mare respect față de științele inițiatice, astrologie, numerologie, Cabala, am preferat să le studiez și horoscopul zilnic nu are nicio legătură cu astrologia. Horoscopul zilnic, pentru a deveni interesant, trebuie personalizat pentru o dată de naștere anume. Nu se poate face o analiză globală a zodiilor, asta este o prostie pentru copii. Diferența între horoscop și astrologie este ca și cum am pune pe același palier două ecuații de gradul întâi cu întreaga matematică.
R.: Pentru cineva care ar dori, de mâine, să înceapă un mod de viață sănătos, echilibrat, care ar fi primii pași?
O. T.: Unul dintre pașii cei mai importanți începe cu o autointerogație. Noi, oamenii, începem să progresăm în momentul în care înțelegem anumite lucruri. Marea aventură începe cu primul pas și atunci primul lucru pe care îl face cineva atunci când vrea să schimbe ceva este să își dorească acea schimbare. Foarte important este să înțelegem că un adevăr prost înțeles devine chiar mai periculos decât o minciună. Ca să nu fim rătăcitori și pe cărări pustii ar trebui să studiem puțin partea teoretică a lucrurilor, ca să înțelegem cum se transpun ele în practică. Åži pentru că Dumnezeu ne-a înzestrat cu discernământ, dacă poate un om pot toți. Totul se obține însă cu o trudă. Este important să ne cunoaștem propria noastră ființă.
„Imaginează-ți dacă cineva te-ar mânca…”
R.: Ești vegetarian. De ce ai optat pentru acest stil de viață?
O. T.: Am înțeles, și prin citirea Cărților Sfinte, dar și printr-o experiență personală, că tot ceea ce conține sânge poartă o informație și informația se transmite prin membrana energetică a lucrurilor. Toată suferința la care noi supunem animalele înainte de a le sacrifica și apoi ingurgitându-le pot deveni niște pattern-uri nefericite în viața noastră. Imaginează-ți ce secreție de endorfine ai când te sperii foarte tare. Imaginează-ți dacă cineva te-ar mânca, emițând energia aceea care este îngrozitor de puternică, fiind generată de o suferință foarte mare, o preiei în planul tău energetic. În Biblie, Dumnezeu spune clar că ființele care au sânge în ele sunt ale lui Dumnezeu, nu sunt ale noastre și sângele nevinovat strigă întotdeauna către Dumnezeu.
R.: Pentru mulți ești un exemplu de echilibru interior. Ai avut și momente de încercare în viață? Cum ai trecut peste ele?
O. T.: Evident. Cum să ajungi la echilibru dacă nu ai fi fost trântit înainte când spre stânga, când spre dreapta? Nu poți să apreciezi că ești deștept decât dacă ai fost înainte foarte prost. Sigur că am avut… Stările mele de dezechilibru au fost atât de mari încât m-au obligat să răspund la întrebarea: „De ce mi se întâmplă toate lucrurile astea?”. Åži am ajuns la concluzia, târzie, dar care m-a vindecat, că singurul vinovat pentru tot ceea ce nu-mi convine sunt doar eu.
R.: Care ar fi secretul unei vieți împlinite, frumoase?
O. T.: Secretul constă în zâmbet. În momentul în care sufletul tău zâmbește, asta înseamnă că acceptă miracolul pe care Dumnezeu l-a însămânțat în fiecare dintre noi și mai ales în creația sa. În momentul în care sufletul tău înțelege că face parte dintr-un Ocean de viață și totul este viu în jurul tău și trebuie respectat, în momentul acela nu mai ai neajunsuri.
R.: Care este cea mai mare realizare a ta de până acum?
O. T.: Cea mai mare realizare, care s-a întâmplat și prin mine, este propriul meu copil. Nu este a mea, nici măcar a mamei sale, este un suflet care vine de undeva, de unde venim cu toții și noi am primit acest dar, de a îngriji o viață.
„Nu vreau să devin un caraghios, la 70 de ani, maimuțărindu-mă lângă niște puștoaice de 18 ani”
R.: Care este relația ta cu Mircea Badea?
O. T.: Este o relație foarte profundă și ea nu mai poate fi modificată în vreun fel. Dar, dacă cineva ne-ar cere să facem o emisiune de divertisment împreună, eu, cel puțin, nu aș accepta și cred că nici el. Avem o relație cimentată, în timp.
R.: Cum ai reușit să treci de la emisiunile de divertisment de la început, la cea pe care o realizezi acum?
O. T.: Prin trecerea anilor. N-aș vrea să devin un caraghios, la 70 de ani, maimuțărindu-mă lângă niște puștoaice de 18 ani. Toate au vârsta lor și farmecul lor, atunci când se întâmplă, natural.
