Când avea 5 ani, etno-muzicologul Emilia Comișel i-a prezis că va deveni fie o mare artistă, fie o bună învățătoare. La îndemnul părinților, sovejanca Nuța Ghețu a optat pentru cariera de cadru didactic. După 37 de ani la catedră, nu regretă nicio clipă drumul ales. În prezent, Nuța Ghețu este profesor pentru învățământul primar la Liceul Tehnologic „Al. I. Cuza” din Panciu, îndrumându-i, cu răbdare și dragoste, pe cei 28 de elevi ai clasei a III-a B.
Reporter: În ce an ați intrat în învățământ?
Nuța Ghețu: În 1976, la 1 septembrie, după absolvirea Liceului Pedagogic de 5 ani din Focșani. Am fost repartizată la Åžerbești, comuna Vidra, ca învățător titular, la clasa a IV-a. Era cel mai apropiat loc de comuna mea natală, Soveja. După un an, am devenit învățător titular în comuna Câmpuri, printr-un schimb de post.
Rep: Cine v-a determinat să alegeți această meserie?
Nuța Ghețu: Părinții mei, în special tatăl meu, care și-au dorit cu ardoare ca eu să devin cadru didactic. Ei considerau că această meserie era foarte apreciată și respectată. La vârsta de 5 ani am participat, tot împreună cu ei, la concursul „Dialog de la distanță”, în calitate de interpretă de muzică populară a Raionului Panciu, Regiunea Galați. Acolo am fost remarcată de profesoara Emilia Comișel, care m-a numit „fiica adoptivă a cântăreței Angela Moldovan”. Pe scena Casei de Cultură din Galați, aceasta mi-a prezis că voi deveni fie o mare artistă, fie o bună învățătoare.
Rep: Ce v-a marcat în primii ani ai carierei profesionale?
Nuța Ghețu: Dragostea și puritatea copiilor. Acestea nu pot fi egalate de nimic în viață. Ca să reușești în învățământ, trebuie să stăpânești bine psihologia copilului. Consider că acesta este și motivul pentru care, în 37 de ani de învățământ, eu nu am avut elevi corigenți sau repetenți la clasele mele.
Rep: Cum era munca la catedră înainte de 1990?
Nuța Ghețu: Mai puțin stresantă, iar copiii mai puțin agitați. Totuși, atunci am reușit să mă formez ca un om punctual, serios, dornic de progres și de afirmare.
Rep: Ce s-a schimbat în ultimii 20 de ani?
Nuța Ghețu: În ultimii 20 de ani au avut loc numeroase schimbări în sistemul educațional ca, de altfel, în întreaga societate. Unele au fost de bun augur, altele mai puțin. Dar, dacă ești devotat profesiei și ai „coloană vertebrală”, te adaptezi rapid la orice situație.
Rep: Cum a fost copilăria dumneavoastră?
Nuța Ghețu: Foarte frumoasă! Åži bine organizată de părinții mei! Am fost un copil norocos, o elevă iubită, chiar adorată de profesori. Am fost crescută și educată în spiritul muncii, al respectului, disciplinei și al bunului simț, specific omului de la țară.
Rep: Vă mai amintiți de învățătoarea dumneavoastră?
Nuța Ghețu: Învățătoarea mea a fost doamna Aurelia Suditu. Îmi voi aminti, întotdeauna, cu drag de ea, de felul în care mă privea, de faptul că mă alinta „Nuțica” sau îmi spunea că sunt „solista ei dragă”. Cu același drag îmi amintesc, însă, și de ceilalți profesori ai mei din școala generală, din Liceul Pedago-gic și chiar din Facultatea de Limba și Literatura Română, pe care am absolvit-o în 2010.
Rep: De ce v-a plăcut să fiți învățătoare?
Nuța Ghețu: Îmi place să modelez suflete de copii. Ei sunt sinceri și imprevizibili, nevinovați și, uneori, defavorizați de soartă….
Rep: Cum reușiți să vă faceți iubită de elevi?
Nuța Ghețu: De fiecare elev al meu m-am apropiat, întotdeauna, cu multă răbdare, dar mai ales cu dragoste. Secretul, cred eu, îl constituie cunoașterea particularităților individuale ale fiecărui copil.
Rep: Care a fost cel mai frumos moment din cariera dumneavoastră? Dar cel mai greu?
Nuța Ghețu: Au fost multe momente frumoase. Nu aș putea face o ierarhie a lor, pentru că sigur aș greși. Dar, cel mai greu și, totodată, cel mai fericit moment s-a petrecut în martie 2000, după ce am suferit o intervenție chirurgicală. Elevii mei de atunci mi-au făcut o surpriză și m-au vizitat acasă. S-au așezat pe covor, în sufragerie, implorându-mă să ajung la școală pe 8 Martie, pentru că vor avea ei grijă de mine, că mă vor proteja. Energia lor pozitivă și dragostea lor m-au vindecat mult mai repede și, astfel, de 8 Martie am fost, din nou, alături de ei, la școală.
Rep: Sunteți un cadru didactic exigent?
Nuța Ghețu: Da! Sunt exigentă atât cu mine cât și cu elevii. Pentru mine, fiecare copil reprezintă o entitate care trebuie descoperită în cele mai mici detalii.
Rep: Proveniți din Soveja, o zonă cu bogate tradiții populare. Cum le insuflați elevilor dragostea pentru ele?
Nuța Ghețu: Dragostea pentru tradiții și folclor mi-a fost insuflată de părinți, apoi de profesorii din Soveja. Dumnezeu m-a înzestrat, însă, cu ureche muzicală, voce și ritm. Pe toate le-am pus în slujba elevilor. Toate generațiile mele de elevi au învățat dansurile populare, elementele din nunta sovejană, au învățat să iubească portul popular tradițional. Mulți dintre foștii mei elevi, acum studenți sau absolvenți de facultate, îmi mulțumesc și azi pentru toate acestea, pentru că tot ce au învățat atunci le-a folosit mai târziu.
Rep: Ce satisfacții aveți, după atâția ani în învățământ?
Nuța Ghețu: Satisfacțiile vin, în timp, atât de la elevii olimpici, cât și de la ceilalți elevi. Consider, însă, că recunoștința venită din partea foștilor elevi are cel mai bun gust din lume. Atunci am conștiința împăcată că am făcut, pentru fiecare dintre ei, ceea ce trebuia.
Rep: Dacă ați da timpul înapoi, ați alege același drum?
Nuța Ghețu: Cu siguranță că da, chiar dacă, acum, din punct de vedere financiar, nu mai este la fel de rentabil, motiv pentru care puține persoane mai aspiră la acest loc de muncă. La mine, însă, satisfacția financiară contează mai puțin decât cea personală….
Rep: Ce ați schimba, dacă ați putea?
Nuța Ghețu: Aș încerca să schimb percepția unor persoane despre cadrele didactice, pe care ar trebui să le reașeze în vârful piramidei.
Rep: Ce faceți în timpul liber?
Nuța Ghețu: Deoarece am ore atât dimineața cât și după-amiaza, îmi rămâne foarte puțin timp liber, pe care îl dedic pasiunilor mele care sunt muzica, lectura, dansul, integramele și… goblenul!
Rep: Aveți un sfat pentru tinerii care vor să se dedice acestei meserii?
Nuța Ghețu: Profesia de cadru didactic cere seriozitate, vocație, multă muncă, tact pedagogic și, mai ales, dragoste pentru copii. Tinerii care cred că pot îndeplini aceste condiții, pot încerca să pășească pe acest drum, pentru că el este presărat cu provocări și satisfacții, punându-i față în față cu omul frumos din ei. Învățătorul este cel care modelează cel mai de preț „material”: copilul, ajutându-l să descopere lumea. De aceea, cred eu, meseria lui poate fi considerată pe drept cuvânt „de aur”.
