Mulți oameni refuză să doneze organe sau ca rudelor aflate în moarte cerebrală să le fie prelevate organe, temându-se că o asemenea practică nu corespunde moralei creștine. Vrâncenii creștin-ortodocși trebuie să știe însă că Biserica Ortodoxă Română (BOR) binecuvântează transplantul.
Încă din martie 2003, Sinodul BOR a aprobat „în legătură cu transplantul de organe că Biserica binecuvântează orice practică medicală în vederea reducerii suferinței din lume”. Într-un comunicat de presă remis la acea vreme și publicat pe basilica.ro se arată însă că transplantul trebuie să fie efectuat „cu respect față de primitor și donator, viu sau mort”. „Donatorul de organe trebuie să împlinească gestul său de bunăvoie în urma unei informări corecte și a unui consimțământ liber. Biserica se opune însă tranzacției de organe umane și exploatării stărilor de criză și vulnerabilitate a potențialilor donatori. Este legiferat faptul ca declararea morții reale să o facă o echipă medico-legală neimplicată în acțiunea de transplant. De asemenea, Biserica Ortodoxă nu poate fi de acord cu un transplant ce ar risca afectarea sănătății unui nou născut sau a unui făt și nici cu tendința unora de a deveni donatori de organe cu condiția de a fi eutanasiați”, se arată în comunicatul de presă din 5 martie 2003.
Pe 6 martie 2003, basilica.ro – Agenția de știri a Patriarhiei Române – a publicat „Părerea Bisericii Ortodoxe Române în ceea ce privește transplantul de organe”.
„Biserica Ortodoxă Română este de acord cu transplantul de organe, menținând însă unele rezerve. Problema transplantului de organe a fost analizată ieri de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședințele ținute în Palatul Patriarhiei din București pe baza referatului Comitetului Național de Bioetică a BOR. Conform acestui referat Biserica Ortodoxă Română a aprobat această practică, dar a menționat și unele rezerve. Episcopul Sofronie Drincec de Gyula, președintele Comisiei Naționale de Bioetică a BOR ne dă mai multe amănunte: ‘Desigur că Biserica, susținând moralitatea, este împotriva traficului cu organe, împotriva prelevării organelor de la persoane aflate în imposibilitatea de a-și exprima liber opțiunile. Desigur că subiectul cel mai delicat în privința transplantului are în vedere prelevarea de organe de la persoane aflate în moarte cerebrală. Ori aici, definițiile pe care lumea me-dicală le prezintă și pe care noi ni le asumăm sunt de acceptare a ceea ce știința, în momentul actual, propune. Dar, rămâne ca și ierarhii să se pronunțe. Deși noi așa ne-am pronunțat în Comitetul Național, nu înseamnă că nu ar exista rezerve cu privire la acest aspect.”
Pe 18 iunie 2004, basilica.ro titrează: Biserica Ortodoxă Română acceptă transplantul de organe.
„Biserica Ortodoxă Română a formulat, ieri, în cadrul lucrărilor Sfântului Sinod, un punct de vedere oficial cu privire la transplantul de organe, preoții acceptând această practică doar în condițiile în care sunt respectate anumite principii etice, morale și medicale.
Potrivit Deciziei de ieri (17 iunie 2004 – n.r.) a Sfântului Sinod, Biserica Ortodoxă Română binecuvântează orice practică medicală pentru reducerea suferinței, prin urmare și transplantul, dacă este efectuat cu respect față de primitor și de donator (fie el viu sau mort); ‘Trupul omenesc neînsuflețit trebuie să aibă parte de tot respectul nostru’, se arată în Comunicatul de Presă al Patriarhiei Române.
Biserica cere tuturor să privească transplantul ca pe o practică medicală menită înlăturării suferinței membrilor ei și nu ca pe una care să alimenteze ideea autonomiei vieții fizice și a eternizării acesteia, în detrimentul credinței în viața eternă (adevărata viață) și neglijându-se pregătirea pentru aceasta. Pentru că vede în donatorul de organe un om capabil să se autojertfească, Biserica socotește că acesta trebuie să împlinească gestul său de bunăvoie, din dragoste față de aproapele său, în urma unei informări corecte și a unui consimțământ liber și independent de orice influență străină de conștiința sa. Aceleași exigențe trebuie împlinite și de rudele celui decedat, responsabile de trupul acestuia și dispuse să ofere pentru transplant anumite organe ale defunctului.
Biserica se opune, însă, oricărei tranzacții cu organe umane și oricărei exploatări a stărilor de criză și a vulnerabilității potențialilor donatori, determinată de lipsa de libertate psihică sau fizică ori de penuria socială.
În privința declarării morții reale (părăsirea trupului de către suflet, identificată cu moartea cerebrală legal declarată), Biserica cere să fie respectate exact criteriile de diagnosticare a acestei stări.
Într-un document postat pe site-ul patriarhia.ro și intitulat Transplantul de organe, se arată că „dăruirea unui organ, a unui țesut și chiar a unei picături de sânge, din dragoste față de aproapele, înseamnă autodăruirea și autojertfirea întregului om în interiorul aceluiași Trup mistic al lui Hristos, ceea ce exclude privirea trupului omului ca pe un simplu mijloc de însănătoșire fizică a cuiva sau ca pe o magazie de organe de schimb”. Totodată, „Biserica binecuvântează persoanele care pot face, eventual, asemenea sacrificii, dar în egală măsură, înțelege pe cei care nu pot face aceasta, respectând libertatea de decizie a fiecărui om”.
Punctul de vedere INTEGRAL al BOR față de transplant îl puteți citi AICI.
În Vrancea, 17 persoane sunt incluse în programul post-transplant, beneficiind de transplant de rinichi sau ficat, dar numai două au fost donatoare de organe după ce au fost declarate în moarte cerebrală.
Unul dintre martorii unor suferințe imense întâlnite de cele mai multe ori pe holurile spitalului este preotul Ion Gherman de la Biserica cu hramul Sfântul Pantelimon Focșani, situată în curtea Spitalului Județean Focșani. Preotul îi îndeamnă pe cei care pot, să dea dovadă de iubire și altruism și să accepte donarea de organe, dacă sunt puși în această situație. „Dacă pot să dăruiască viață, îi sfătuiesc să o facă. Poate făcând acest gest vor vedea în cel care a beneficiat de acest transplant, pe copilul, pe fratele sau pe sora lor”, ne-a declarat preotul Ion Gherman.
