Conform tradiției, azi e ziua Ignatului, zi în care cei mai mulți gospodari vrânceni sacrifică porcul de Crăciun. Sacrificarea porcului se face după un adevărat ritual care este ținut cu sfințenie de fiecare familie și care diferă de la o zonă la alta. Se spune că cel mai bine este ca animalul să fie tăiat la beregată, pentru ca să se scurgă sângele. După sacrificare, urmează pârlirea și tranșarea godacului, operațiune stropită din belșug cu țuică fiartă și vin fiert. La final, după ce gospodarul a terminat treaba, are loc ceea ce se numește pomana porcului. Toți cei care au dat o mână de ajutor sunt poftiți la masă, la o tochitură cu mămăliguță fierbinte, de asemenea stropită din belșug cu vin și țuică.
Tradiția cere ca în ziua Ignatului gospodarii să sacrifice un porc pentru masa de Crăciun. Cu toate că unii oameni nu mai respectă posturile creștinești, ritualul sacrificării porcului din ogradă dăinuie încă. Ziua Sfântului Ignatie Teoforul este ziua tăierii porcilor, aceasta fiind o sărbătoare apărută înaintea creștinismului și dedicată solstițiului de iarnă. Bătrânii spun că asupra celor care îndrăznesc să sa-crifice porcii duminica, înaintea Ignatului, vor cădea mari necazuri și nenorociri. Măcelarii spun că în această zi porcii ating cea mai mare greutate de peste an, pentru ca după aceea greutatea lor să scadă simțitor. Ei spun că în noaptea de 19 spre 20 decembrie animalelor li se dezvăluie soarta în vis. Ritualul de sacrificare a porcului trebuie respectat cu sfințenie. Tăierea porcului este prima operațiune. Se spune că cel care bagă cuțitul în inima porcului este un criminal. De regulă, adevărații măcelari îi taie beregata, ca să se scurgă sângele.
În ultimii ani, regulile europene care se aplică și în țara noastră prevăd ca porcii să fie asomați, apoi tăiați. În realitate, această regulă nu este respectată în gospodării, oamenii prefe-rând să taie porcul așa cum au învățat din moși, strămoși. „La noi la Jitia se păstrează încă tradiția din bătrâni. Nu se folosește nici un fel de pistol din acela. Noi am învățat de la părinți că porcul se taie cu cuțitul, nu se împușcă. E o prostie asta. Dacă nu tai porcul să i se scurgă sângele rămân șoriciul și carnea tari. Indiferent de situație, noi respectăm tradiția. Să aplice regulile acestea cei care le-au dat, dar nu la noi în țară, ci în țările lor. S-a mai schimbat ce-i drept modul în care oamenii pârleau porcul pe vremuri. Dacă la început se făcea o groapă în pământ, se puneau lemne acolo și se dădea foc, iar porcul se rostogolea peste groapa respectivă, acum e mai modern. Se pârlește la butelia de la aragaz, pe motiv că se face treaba mai repede și cu bani mai puțini, în rest obiceiurile se mențin”, a spus Marian Păun, de la Jitia.
„Să dea Dumnezeu să mâncați porcul sănătoși”
Porcul sacrificat se așează cu fața către răsărit și se acoperă cu paie cărora li se dă foc. În acest timp, cei prezenți primesc câte un pahar de țuică sau vin fiert. Se adaugă paie până ce părul de pe porc este ars, după care se trece la pârlit fie cu forja (un fel de butelie în care se pun lemne uscate și care este acționată electric sau manual), fie cu butelia de la aragaz. După ce a fost pârlit timp de aproape două ore, animalul se udă cu apă și se dă cu sare, pentru ca apoi să fie pus pe o masă și acoperit cu o pătură, lăsându-se câteva minute să se aburească. Înainte de a i se tăia capul, porcul se însemnează în frunte cu semnul crucii, iar proprietarilor le este adresată urarea „Să dea Dumnezeu să mâncați porcul sănătoși”. „Porcul se tranșează în așa fel încât gospodinele să poată după aceea să facă diverse preparate din el. Eu din câte știu nu se aruncă nimic de la porc, totul e folosit cu foarte mare chibzuință. Sunt pregătite preparatele tradiționale românești, însă unele gospodine fac și alte genuri de mâncăruri importate din spațiul european. Trebuie avut în vedere faptul că noi, cei de pe Valea Râmnicului, ne dorim ca tradițiile legate de toate evenimentele sărbătorilor de iarnă să fie păstrate, duse mai departe și promovate așa cum o făcea în urmă cu o sută de ani boierul Menelaș Chircu”, a spus Sorin Pantelimon de la Jitia.
Pomana porcului, tradiție păstrată de vrânceni
Operațiunea următoare constă în tranșarea animalului, aceasta făcându-se în funcție de modul în care dorește gazda să-și prepare produsele pentru iarnă. Practic, nici o bucățică din porc nu se aruncă. Unii desprind mai întâi grăsimea care este topită și din care se fac jumări și șuncă. Grăsimea topită se pune mai apoi la borcan, ea fiind folosită pentru prepararea mâncării. Osânza de pe burtă are o întrebuințare specială, fiind apreciată foarte mult de gospodine care o folosesc la prepararea prăjiturilor. Carnea de pe burtă, cu tot cu mușchi, se sortează și este folosită pentru cârnați. Mușchiul de pe ceafă este și el foarte bun, putând fi pus la afumat sau la fript, după gust. Capul este pus la fiert și se folosește pentru tobă, pentru ca picioarele, fălcile și urechile să ajungă răcituri.
Toți cei care au fost de ajutor la sacrificare participă la pomana porcului. Deși postul nu s-a încheiat, sunt persoane care consi-deră că nu e păcat să mănânce carne. Astfel, în cratiță se pun la prăjit slănină, carne, măruntaie, costiță, totul în vin și ustu-roi. Iar atunci când mămăliguța-i gata, nu mai rămîne de spus decît „poftă bună, să fim sănătoși să ne vedem și la anul”.
