Femeile acuzate de crimă care invocă motivul autoapărării sunt găsite vinovate mult mai des în instanță dacă au „buze pline” și „trăsături fine și armonioase”, afirmă autorii unui studiu recent. Această descoperire, făcută de cercetătorii de la Universitatea Grenada din Spania, contrazice stereotipul potrivit căruia frumusețea fizică evită atragerea responsabilității penale.
Potrivit cercetătorilor spanioli, în cazul unor femei care invocă motivul autoapărării în procesele în care sunt acuzate de asasinarea unui soț abuziv, polițiștii sunt mult mai tentați să le considere nevinovate pe acele femei care nu au un fizic atrăgător. Aceiași cercetători afirmă că femeile percepute ca fiind independente și care au un control total asupra vieților lor sunt mult mai des considerate vinovate de săvârșirea crimelor domestice.
În teorie, procesele legale trebuie să se desfășoare fără favoritisme, dar, în realitate, simpatiile și preferințele influențează judecata oamenilor, afirmă savanții spanioli. Mai mult, ei susțin că felul în care aceste prejudecăți definesc comportamentul uman ar trebui să ajute la minimizarea efectelor acestora.
În trecut, psihologia socială a acceptat pe scară largă premisa potrivit căreia persoanele frumoase sunt mult mai rar găsite vinovate de comiterea unor crime. „Persoanele atrăgătoare erau adeseori percepute ca fiind oameni cu trăsături și atribute pozitive de personalitate, în consonanță cu teoria implicită potrivit căreia «frumusețea înseamnă bunătate»”, spun cercetătorii spanioli. Așa cum s-a demonstrat deja în trecut, acest „efect de halou” influențează felul în care sunt percepute și alte trăsături umane. Astfel, oamenii frumoși sunt considerați „mai sociabili, mai prietenoși, mai calzi, mai competenți și mai inteligenți” decât persoanele neatrăgătoare.
Scenarii fictive
Pentru a testa acest efect într-un scenariu de violență domestică, cercetătorii de la Universitatea din Grenada au creat scenarii fictive în care o femeie era acuzată că și-a înjunghiat mortal soțul, în timp ce acesta se afla în pat. În fiecare dintre cazuri, femeia era victima multor ani de violențe domestice și și-ar fi ucis soțul pentru a se apăra. Singura diferență între scenarii consta în descrierea atributelor fizice ale acuzatei.
În primul scenariu, cea incriminată este descrisă cu ajutorul unor trăsături considerate frumoase: „Maria este o femeie atrăgătoare cu buze pline; are o fizionomie fină și armonioasă, părul blond și drept și o siluetă suplă și elegantă”. În celălalt scenariu, acuzata este descrisă cu o serie de atribute considerate neatrăgătoare: „Maria este o femeie lipsită de farmec, cu buze subțiri, cu trăsături ale feței ascuțite și neregulate, cu păr închis la culoare și buclat și cu o siluetă care nu este nici fină, nici elegantă”. O altă variabilă, pe care cercetătorii au evaluat-o separat de gradul de atractivitate al acuzatei, a fost includerea ei în „prototipul femeii bătute”.
În alt scenariu: „Maria este o femeie casnică în vârstă de 36 de ani cu doi copii (de șase și de trei ani) care este căsătorită de 10 ani. Maria poartă ochelari de soare pentru a-și ascunde chipul, are o siluetă și o rochie dizgrațioase și este timidă atunci când trebuie să răspundă la întrebările puse de judecător și de avocați”. Într-o altă perspectivă, „Maria este consultantul financiar al unei companii care este lider pe piață. Nu are copii și este căsătorită de 10 ani. Maria se îmbracă conform tendințelor modei și este calmă și decisă în răspunsurile pe care le oferă judecătorului și avocaților”.
Cercetătorii au prezentat apoi unui număr de 169 de ofițeri din poliția națională și locală spaniolă câte un scenariu și i-au rugat să se pronunțe în privința vinovăției femeii care era acuzată de crimă. Rezultatele au fost însă surprinzătoare. Contrar ipotezei potrivit căreia o femeie atrăgătoare beneficiază de o „apreciere binevoitoare a gradului ei de vinovăție”, savanții spanioli au descoperit astfel faptul că „acuzatele neatrăgătoare primesc mai rar pedepse penale”.
În orice caz, autorii studiului au fost mai puțin surprinși atunci când au descoperit că acuzatele care nu se încadrau în „stereotipul femeii bătute” sunt mult mai des găsite vinovate de crimă. Ele sunt percepute ca având un mai mare control asupra situației, fapt care, în termeni legali, se poate traduce printr-un grad mai mare de vinovăție.
Cercetătorii spanioli consideră că studiul lor prezintă o serie de implicații foarte importante în felul în care ofițerii de poliție sunt antrenați pentru a ancheta și rezolva cazurile de violență domestică.
