Părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului. Ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște.
În județul nostru figurează, cel puțin în scripte, 67.521 copii care trebuie să beneficieze de aceste prevederi ale Codului Civil, însă o parte dintre ei fie au fost părăsiți de cei care ar fi trebuit să le poarte de grijă, fie au ajuns în grija altor adulți pentru că mama, tatăl lor sau amândoi au plecat la muncă în străinătate.
Din totalul copiilor vrânceni, 6.098 au vârsta sub doi ani, 109 sunt de până în trei ani, dar sunt afectați de un handicap, iar 978 sunt copii cu dizabilități care au vârste de peste trei ani. Potrivit statisticii întocmite la nivelul Agenției Județene de Plăți și Inspecție Socială (AJPIS) Vrancea, toți acești copii au primit, până la finele lunii iunie a.c., alocații de stat în cuantumurile prevăzute de lege, în valoare totală de aproape 24 milioane lei. Dincolo de banii acordați de stat ca alocații, în sume de-a dreptul hilare, părinții au o serie de îndatoriri și drepturi părintești pe care trebuie să le exercite asupra copiilor lor. Toate acestea sunt prevăzute de Codul Civil, iar încălcarea lor poate atrage pedepse. Realitățile sociale din țara noastră, sărăcia tot mai cruntă, lipsurile de tot felul, inclusiv a educației face ca prevederile legislative să existe deseori, doar pe hârtie…
În orice caz, conform Codului Civil, părinții au îndatorirea specifică de a crește copilul în condiții care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială în mod armonios. În acest scop ei sunt obligați să: coopereze cu copilul și să îi respecte viața privată și demnitatea; să informeze și să lămurească copilul cu privire la toate faptele care l-ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia; să ia toate măsurile necesare pentru protejarea și realizarea drepturilor copilului; să coopereze cu persoanele fizice și juridice cu atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a copilului.
Obligația de întreținere, îndeplinită… de la distanță
Obligația de întreținere este și ea prevăzută de Codul Civil. Astfel, ambii părinți sunt obligați să-i asigure micuțului lor toate cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. Doar la asigurarea celor necesare traiului s-au gândit, probabil, și părinții a 3.656 de copii din județul nostru, care au ales să plece la muncă peste graniță, lăsându-și urmașii cu dorul în suflet, pe mâna altor adulți. O statistică aproximativă întocmită la nivelul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Vrancea releva o realitate alarmantă: dintre acești 3.656 copii, 51 nu au împlinit încă un an, 140 au între doi și patru ani, 638 au vârste între trei și șase ani, 953 au între șapte și nouă ani, 1.019 au între 10 și 13 ani și 855 între 14 și 18 ani. ,,Ca urmare a crizei economice, în ultimul timp a crescut îngrijorător numărul familiilor ce pleacă la muncă în străinătate și-și lasă copiii în grija rudelor sau a altor persoane. Recomandăm evitarea plecării ambilor părinți și facem apel către aceștia să recurgă la consilierea psihologică a copiilor, înainte de plecare, pentru a se evita apariția traumelor mai cu seamă privind copilul și implicit, familia”, atenționa Daniela Nicolaș, directorul DGASPC Vrancea.
Părinții sunt, de asemenea, obligați să întrețină copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.
Zeci de mii de copii afectați de violență și abuz
Măsurile disciplinare nu pot fi luate de părinți decât cu respectarea demnității copilului. Sunt interzise luarea unor măsuri, precum și aplicarea unor pedepse fizice, de natură să afecteze dezvoltarea fizică, psihică sau starea emoționala a copilului. Numai anul trecut, însă, prin proiectul „Niciun copil invizibil” derulat și la nivelul județului nostru, au fost identificați, la nivel național, peste 3.000 de copii aflați în situații care necesitau intervenție și despre care nu se știa nimic. Dincolo de problemele generate de sărăcie, care afectează trei sferturi din cazuri, o treime dintre fetele și băieții identificați erau la risc de abuz, neglijare și violență și o cincime la risc de abandon școlar.
Potrivit unor studii efectuate la nivel de țară, în fiecare județ, 30 de copii sunt părăsiți anual în maternități. Din circa 90 de mii de copii cu dizabilități, o zecime dintre ei trăiesc în instituții specializate. Cifrele oficiale arată că, în fiecare an, aproape 12.000 de copii din țara noastră sunt afectați de violență și suferă de abuz, neglijare sau exploatare.
Alte prevederi legislative
Codul civil mai prevede că părintele minor care a împlinit vârsta de 14 ani are numai drepturile și îndatoririle părintești cu privire la persoana copilului. Cele cu privire la bunurile copilului revin tutorelui sau, dupa caz, altei persoane. Anul trecut, prin programul „Niciun copil invizibil”, în Vrancea au fost identificate, conform informațiilor DGASPC, 106 mame minore…
Părinții aleg prenumele și, când este cazul, numele de familie al copilului. Acesta trebuie să locuiască cu părinții săi. Dacă aceștia nu stau împreună, vor stabili de comun acord locuința copilului iar când acest lucru nu este posibil, decide instanța. În această situație, opinia copilului care a împlinit zece ani trebuie ascultată și luată în considerație. „Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani poate cere părinților să își schimbe felul învățăturii sau al pregătirii profesionale ori locuința necesară desăvârșirii învățăturii ori pregătirii sale profesionale. Dacă părinții se opun, copilul poate sesiza instanța de tutelă, iar aceasta hotărăște, pe baza raportului de ancheta psihosocială. Ascultarea copilului este obligatorie”, mai prevede Codul Civil.
Părintele nu are niciun drept asupra bunurilor copilului și nici copilul asupra bunurilor părintelui, în afară de dreptul la moștenire și la întreținere. Dreptul și îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor, precum și de a-l reprezenta în actele juridice civile ori de a-i încuviința aceste acte, după caz, revine părinților.
După împlinirea vârstei de 14 ani, copilul își exercită drepturile și își execută obligațiile singur, însă numai cu încuviințarea părinților și, după caz, a instanței de tutelă.
