Martorii Focșaniului trecut, care au împărtășit din nostalgiile și amintirile lor sunt: Cezar Cherciu (70 de ani), Åžtefan Neagu (73 de ani), Constantin Nichita Petrescu (72 de ani), Gheorghe Romașcanu (64 de ani), Florin Roman (67 de ani), Margareta Trifan (67 de ani) și Petre Abeaboeru (64 de ani). Cu tâmplele albe, dar cu amintirile nealterate, limpezi, ca și cum ar fi fost ieri, invitații s-au cufundat în negura amintirilor, stârnite și de fotografiile expuse în holul instituției de cultură, în expoziția „Focșaniul vechi”.
Domnul Constantin Petrescu și-a revăzut, cu emoție și mândrie, într-o fotografie îngălbenită de timp, casa în care s-a născut și a trăit, de pe Strada Mare a Unirii, la numărul 45. „Îmi revăd cu drag casa, în care m-am născut acum 72 de ani. Copilăria mi-am petrecut-o în Piața Munteni, cum se numea pe atunci”, a spus Constantin Petrescu, fiu de ofițer militar și nepot al generalului Stănciulescu, pe care, de asemenea, cu mare mândrie, l-a recunoscut într-o imagine datând de acum câteva zeci de ani.
Pe rând, toți cei prezenți, năpădiți de amintiri, au recreat atmosfera acelor vremuri, iar pentru două ore, parcă s-au teleportat cu „mașina timpului” în perioada interbelică și în anii 50, 60, 70.
Istoricul Cezar Cherciu, autorul cărții „Focșanii, o istorie în date și mărturii (sec. XVI-1950)”, a fost cel mai elocvent, amintindu-și cu precizie personalități ale vremii, date și locuri și oferind și câteva repere istorice despre târgul Focșani, oraș de graniță, cu o istorie zbuciumată. „Centrul Focșaniului a fost un adevărat Corso al copilăriei mele, am cunoscut la pas tot orașul”, a spus profesorul Cherciu. Acesta a punctat câteva momente importante din istoria Focșaniului: 1912 – prima aducțiune de apă, de la Babele – Cucuieți, cu 12 izvoare, cumpărate de la familia Orleanu și construirea primei uzine electrice, necesară iluminatului public din târgul Focșanilor; 1897 – construirea vechii Primării, denumită și Palat Administrativ, o clădire deosebit de frumoasă; 1909-1918 construirea Prefecturii Vechi.
Prăvăliile își așteptau clienții cu țoiuri de țuică și măsline
Fiu și nepot de negustor, profesorul Åžtefan Neagu, născut și crescut în Focșani, el însuși autor de carte, „Focșani – file din istoria comerțului”, și-a amintit prima imagine pe care o are din târg. „Pe când, copil fiind, aveam 5 ani, am mers la negustorul Moș Oprea din Obor, care m-a mângâiat pe creștet și mi-a dat o acadea, prima bomboană pe băț pe care o văzusem în viața mea”, și-a amintit profesorul Neagu, care a trecut în revistă și iubirile, o evreică, o grecoaică și o armeancă.
Åži Gheorghe Romașcanu se trage dintr-o familie de negustori și își amintește cum părintele său pregătea în fiecare dimineață, la ora 5.30, când deschidea prăvălia, țoiuri (păhărele, n. r.) cu țuică, alături de măsline, pentru cei care îi treceau pragul. Prima amintire din Focșani… „Prin anul 1953, eu stând în zona Tăbăcari, am plecat fără știrea părinților spre centru, vroiam să cunosc Focșaniul, iar părinții m-au găsit tocmai la Obor”, își amintește domnul Romașcanu.
Restaurant acoperit de iederă în Grădina Publică
Margareta Trifan, singura doamnă cu amintirile la purtător de la întâlnirea de ieri, și-a amintit cum era Grădina Publică din centrul urbei. „Era o adevărată feerie… Copaci, multe flori, trandafiri dispuși în degrade, muzică militară în foișor. Veneau familii, cu copii, stăteau pe bănci, mâncau floricele, era foarte frumos. Îmi amintesc și de nea Costică Petrescu, care îngrijea Grădina cu mare drag”, a spus doamna Trifan. Ea a fost repede completată de Constantin Petrescu, care și-a amintit că parcul era împărțit în alei, pentru îndrăgostiți, dar și pentru bunici, dar și că pe locul actualei Case de Cultură a Sindicatelor străjuia un frumos restaurant rustic, acoperit de o iederă uriașă. În acele vremuri, Focșaniul avea trei cinematografe, dintre care unul în aer liber, în apropierea Grădinii Publice.
Birjele, taxiurile de altădată
Florin Roman are prima amintire cu Strada Mare, pe care domnea o atmosferă plăcută, patriarhală. „Străzile Focșaniului le-am bătut pe toate la pas. Erau un adevărat păienjeniș în centru și străzi mari, adevărate bulevarde, mai la periferie. Străzile erau pavate cu piatră cubică sau de râu, în rest era macadam, se ridica praful. Birjele erau atotprezente încă, prin anii 63-64, puține automobile circulau. Când eram copii, țin minte că ne aciuam pe osie, birjarii știau și ne trezeam cu câte un bici pe spate. Å¢in minte și acum biciurile acelea”, și-a amintit Florin Roman. Tot el a asistat și la demolarea Bisericii Domnești, în anul 1970. Se spune că nimeni nu a vrut să săvârșească o asemenea blasfemie și cei care au dărâmat unul dintre cele mai vechi lăcașuri de cult din Focșani au fost deținuți condamnați pe viață, cărora li s-ar fi promis eliberarea.
Personalități care au marcat istoria Focșaniului
Personalități despre care s-a vorbit ieri cu nostalgie au fost maiorul Gheorghe Pastia, care și-a donat toată averea pentru ridicarea Teatrului Municipal și a Ateneului, care îi poartă numele, dar și familia de boieri Apostoleanu, proiectantul Anghel Saligny, ceasornicarul Passan sau Herman, florarul Focșaniului, care a înființat livada de la Petrești. S-au depănat amintiri și despre Banca Economia și Hotelul Bristol, dar și despre cum a fost acoperită gârla de hotar, un „crac” al râului Milcov. Cei prezenți au fost de acord și asupra faptului că Focșanii au fost un exemplu de bună înțelegere între diverse popoare, aici conviețuind comunități de evrei, armeni, italieni, sârbi, bulgari și greci.
Înregistrarea întâlnirii de ieri va rămâne document pentru înaintași și va fi distribuită în școli, după cum a promis Florin Micu Iliescu, moderatorul întâlnirii, director al Direcției pentru Cultură.
