Filosoful antic grec Socrate (469-399 î.Hr.), care a plătit cu viața pentru învățătura și activitatea sa neconformistă, a fost achitat după 2500 de ani de la moarte, într-un proces rejudecat, simbolic, în Grecia. De data aceasta, inculpatul, care din motive evidente nu a putut să fie prezent la proces, a fost reprezentat de zece avocați și apărători ai drepturilor omului.
Procesul, desfășurat la fel ca în Antichitate la Atena (în 399 î.Hr.), nu a fost lipsit de celebra ironie socratică, dar verdictul a fost altul. Filosoful a fost acuzat de nerecunoașterea zeilor și că, prin învățătura sa, corupea mințile tinerilor. Socrate, care s-a apărat de unul singur, a sfidat curtea, dând dovadă de o ironie caustică pe durata întregului proces, spunând atenienilor că ar trebui răsplătit pentru ceea ce a făcut în planul trezirii conștiințelor. A fost găsit însă vinovat de conspirație împotriva Atenei și condamnat la moarte sau exil permanent. A ales să moară: a băut cucută și a murit câteva minute mai târziu.
Rejudecarea procesului a fost organizată de Fundația Onassis.
