În ultimii 16 ani, patru bărbați, care au curmat viețile mai multor persoane, au fost condamnați la detențiune pe viață. Cea mai veche faptă datează din ianuarie 1996, când doi bătrâni, din Golești, și-au găsit sfârșitul în urma loviturilor primite de la un tânăr, al cărui scop era acela de a sustrage bunuri din gospodăria lor. În același an, în luna aprilie, o altă crimă oribilă a zguduit opinia publică. Un bărbat a abuzat sexual de un bătrân invalid de război, după care i-a curmat viața cu mai multe lovituri de cuțit. Ultimele două cazuri de condamnare pe viață, datează din septembrie 2002, respectiv iunie 2007. Chiar dacă au fost condamnați pe viață, sentințele rămânând definitive, cei care au luat viața altor persoane pot ajunge din nou în libertate. Dar numai după 20 de ani…
Fani Boroș a fost arestat preventiv și ulterior condamnat pe viață pentru omor deosebit de grav, violare de domiciliu și tâlhărie. Pe atunci avea numai 21 de ani.
Tânărul, originar din Odobești, a lucrat o vreme ca cioban la o familie din localitatea Golești. Așa și-a cunoscut și victimele, doi bătrâni, pentru care a și lucrat o perioadă.
Timp de aproape două luni, înainte de comiterea faptei, Fani a fost încarcerat în penitenciar pentru comiterea unei ilegalități. A fost eliberat la data de 19 ianuarie 1996, dar nu a stat mult în libertate. După ce câteva zile a umblat prin diferite locuri, în seara zilei de 22 ianuarie 1996, tânărul a mers la locuința celor doi bătrâni pentru care lucrase, cu gândul de a sustrage bunuri.
Potrivit anchetatorilor, Fani s-a ascuns în spatele locuinței și s-a înarmat cu o bară de fier. A așteptat să se stingă lumina din odaia bătrânilor, apoi a mers la fereastră și l-a strigat pe bătrân. Fiind o persoană cunoscută pentru cei doi soți, ușa i-a fost deschisă. Fani le-a cerut o sticlă de vin și pentru că a fost refuzat, l-a lovit pe moș. Nevasta acestuia i-a sărit în ajutor, dar a fost lovită și ea cu o țeavă meta-lică. Agresorul nu s-a oprit până nu i-a văzut pe amândoi căzuți la pământ.
Având cale liberă, a început să scotocească prin camere, căutând bani sau bunuri. S-a așezat la masă, a băut, s-a ospătat, după care s-a culcat pe patul victimelor, cu cei doi soți la picioarele sale. Peste noapte, bătrâna s-a trezit și a strigat după ajutor, dar Fani a „articulat-o” din nou cu țeava din fier peste cap, apoi s-a culcat la loc.
Spre dimineață s-a trezit, a pus într-un sac câteva articole de vestimentație ale bătrânului, o combină muzicală și un ceas de perete, s-a asigurat că victimele sale nu mai mișcă, și dus a fost. S-a oprit tocmai în județul Constanța, unde mai lucrase.
Trupurile bătrânilor au fost găsite a doua zi dimineață, de rude. La o săptămână de la comiterea faptei, agresorul s-a întors în Vrancea. Încă avea asupra sa bunurile sustrase de la bătrâni.
În fața anchetatorilor, Fani a recunoscut comiterea faptei, motivând că s-a enervat din cauză că nu au vrut să-i vândă un litru de vin. Din expertiza psihiatrică efectuată asupra tânărului, a rezultat că acesta a acționat cu discernământ. În primă instanță, Fani Boroș a fost condamnat la 20 de ani de închisoare, dar în apel, sentința a fost modificată și inculpatul condamnat la detențiune pe viață pentru fapta sa.
A abuzat sexual de un invalid de război
Un bătrân de 81 de ani, din Tătăranu, a fost ucis, nu înainte ca agresorul său să întrețină cu el un raport sexual anal. Pentru toate chinurile la care și-a supus victima, Alexandru Grigore, care în 1996 avea 29 de ani, a fost condamnat la închisoare pe viață.
În rechizitoriul pe care procurorii l-au întocmit pe numele bărbatului, se arată că înainte să ia viața invalidului de război, agresorul mai fusese condamnat pentru două infracțiuni de viol, fiind eliberat din penitenciar în 1992. A încercat să ia viața de la capăt ca cioban, la o stână de pe raza comunei Tătăranu. La data de 9 aprilie 1996 a uitat să mai meargă la stână și a consumat mai toată ziua băuturi alcoolice.
A trecut astfel, prin fața casei victimei, un bătrân cu han-dicap fizic, care trăia din mila vecinilor, care îl și îngrijeau. Casa victimei era oarecum izolată de restul locuințelor din sat.
Bătrânul se afla la fereastră când l-a zărit pe inculpat trecând pe stradă. L-a strigat, deși nu-l cunoștea, solicitându-i să cheme un vecin, care să-i aducă ceva de mâncare. Ba chiar mai mult, pe fereastră, inculpatului i-a fost înmânată cheia, pentru a pătrunde în locuință fără probleme.
Alexandru Grigore nu s-a dat înapoi de la această invitație. A intrat în locuința bătrânului, a încuiat ușa pe dinăuntru, după care a trecut la fapte. După mai multe izbituri și lovituri de pumni, victima a fost supusă perversiunilor sexuale, care îi bântuiau mintea lui Alexandru. După ce plăcerile i-au fost satisfăcute, cu un cuțit l-a schingiuit pe bătrânul care avea și un picior amputat. Ca să nu fie descoperit și bătrânul să nu poată spune ceea ce s-a întâmplat, Alexandru i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit în zone vitale.
După ce a terminat cu faptele pline de sadism, a găsit în buzunarul unei haine de-a bătrânului suma de 200 de lei. I-a luat, apoi a plecat acasă și s-a schimbat, după care s-a dus la stână ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Raportul medico-legal întocmit cu privire la starea psihică a lui Alexandru arată că acesta prezintă tulburări de personalitate de tip antisocial, dar a avut discernământul faptelor pe care le-a comis. Alexandru Grigore a fost judecat și condamnat pentru comiterea infracțiunilor de omor deosebit de grav, relații sexuale între persoane de același sex și furt.
L-a ucis pe cel care îl transporta cu căruța
În anul 2002, un bărbat care a întins o mână de ajutor unui drumeț, transportându-l cu căruța, și-a găsit sfârșitul în lama cuțitului acestuia. Ion Rădăcină, originar din județul Botoșani, care la vremea respectivă avea 33 de ani, a fost eliberat din penitenciar la data de 6 septembrie 2002. După ce a comis câteva furturi pe meleagurile sale natale, a venit în Vrancea la sora sa, dar nu a fost primit.
A ajuns la o moară din Adjud, unde cele două părți vătămate, tată și fiu, ajunseseră cu o căruță, pentru a măcina o cantitate de cereale. Inculpatul a vorbit cu cei doi ca să-l ducă la gară, unde urma să ia un tren. Le-a cerut celor doi să o ia pe o scurtătură. Pe drum, fiul mâna calul, iar tatăl s-a întreținut la discuții cu Ion. La un moment dat, conducătorul căruței a auzit o bufnitură, iar când și-a întors privirea, l-a văzut pe tatăl său când a căzut din căruță, împreună cu inculpatul. Când s-a dus să îl ridice pe tatăl său, acesta sângera puternic, având o plagă tăiată la gât. Inculpatul i-a pus și băiatului cuțitul la gât, dar a reușit să scape, luând-o la fugă. Ca și ceilalți condamnați pe viață, și Rădăcină avea discernământ când a comis fapta.
A ucis un copil și un bătrân
Fănică Chiriac a fost arestat în 2007, după ce, în aceeași zi, a ucis un bătrân de 75 de ani și un copil de nouă ani. Avea numai 19 ani, dar potrivit procurorilor, era cunoscut ca având o atitudine violentă atât față de familie cât și față de cei din jurul său. Fănică este originar din Ciorăști.
La data de 4 iunie 2007, acesta a luat de acasă un cuțit și a plecat să se răzbune pe o cunoș-tință, cu care în iarnă avusese un conflict. Nu s-a întâlnit cu cine vroia, dar l-a văzut pe copilul de nouă ani care se plimba cu bicicleta. Åži-a amintit că acesta îi bătuse fratele, la școală.
L-a luat forțat și l-a dus în zona unui canal, unde i-a aplicat în zone vitale lovituri cu cuțitul. Văzând că băiatul nu mai mișcă, l-a acoperit cu resturi ve-getale. Cu hainele murdare de sânge, el a plecat prin sat. A ajuns în localitatea Salcia Nouă, unde spre sfârșitul zilei, a întâlnit un bătrân, care căra spre casă, o sacoșă în care se afla o pâine. Pentru că atunci când i-a cerut sacoșa a fost refuzat, Fănică l-a înjunghiat și pe bătrân.
Rudele l-au găsit pe acesta căzut în drum. Nu au știut, inițial, cauzele care au dus la decesul bătrânului, dar apoi au aflat că omul fusese de fapt ucis și nu murise de moarte bună. Nu numai modalitatea în care au fost comise faptele au convins instanța că Fănică trebuie să rămână pe viață în închisoare, ci și expertiza medico-legală, care a arătat că prezența agresorului în societate reprezintă un real pericol, chiar dacă nu avea antecedente penale. Hotărârea condamnării la detențiune pe viață a fost menținută până la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Chiar și în cazul condamnaților pe viață, aceștia pot beneficia de eliberare condițio-nată. Asta numai după ce au ispășit 20 de ani de pedeapsă și au avut o conduită bună, pe toată perioada executării pedepsei.
