Mai sau luna lui Florar, cum este cunoscută în calendarul popular, este o lună fantastică pentru grădinile din emisfera nordică a planetei. Temperaturile blânde, ploile și cantitatea crescândă de lumină fac ca întreaga natură să revină la viață. De acum și până la toamnă, grădinarii își iau din nou muncă în serios pentru a avea parte de flori multicolore și de rod îmbelșugat. Nu este cazul să vă panicați, luna abia începe, iar acomodarea cu ceea ce aveți de îndeplinit se va face treptat.
Puteți începe cu plantele din locuință, schimbând solul din ghivece cu unul mai fertil. Nu uitați plantele de interior prin diferite unghere care le-a protejat peste iarnă, măsură și-a pierdut valabilitatea. Orice plantă are nevoie de lumină, mutați-le pe verandă, terasă sau pervaz respectând cerințele de bază ale acestora. De pildă, nu așezați în soare plantele care nu agreează razele directe, ci alegeți pentru ele un loc mai umbrit.
Printre cele mai apreciate plante din luna mai se numără: panseluțele, petuniile, violetele, mușcatele, gălbenelele, primulele (ciuboțica-cucului) sau impatiens (sporul-casei). Rozmarinul din locuință este recomandat să fie mutat din luna mai în aer liber. Dacă ați așteptat un moment potrivit să plantați sau să mutați puieți de arbori și arbuști, puteți trece la treabă. De asemenea, după jumătatea lunii se mai pot planta sfeclă, fasole, varză, morcovi, salată verde, ceapă, cartofi sau ridichi.
În aprilie și mai, suprafețele de pământ expuse nu trebuie acoperite cu frunze uscate și paie. Solul neacoperit se încălzește mai bine în timpul zilei și emană această căldură în timpul nopții. Acest lucru poate preveni, în cazul unui îngheț târziu, distrugerea mugurilor. Inspectați cu atenție grădina pentru a depista eventuale semne de boli sau prezența timpurie a dăunătorilor. În caz că aveți vreo surpriză neplăcută se impun măsuri imediate de combatere, pentru care cel mai bine ar fi să cereți sfatul unui specialist!
Mai este luna ideală pentru rărirea răsadurilor foarte dese. În acest sens, plantele prea slabe sunt îndepărtate trăgând de vârful rădăcinilor lor. Răsadurile rămase trebuie înconjurate de pământ și ușor apăsate spre interior.
