Zilele trecute, la Timișoara a avut loc un stagiu de pregătire de karate WKC, la care invitat de onoare a fost Christophe Pinna, un antrenor francez, de 6 ori campion european și de 4 ori campion mondial de karate. Pinna (43 de ani) s-a dedicat în ultimii ani antrenoratului și susține cursuri practice cu loturile naționale din diferite țări. Antrenamentele au fost la nivel de lot național, cu sportivi veniți din toată țara.
La ședințele de antrenament au participat și doi sportivi legitimați la Clubul Sportiv Unirea Focșani, Robert Giurgea și Mihai Bălălău, ambii fiind antrenați de sensei Aurel Giurgea. „Deși antrenamentele au fost epuizante, toată lumea s-a bucurat să vadă un mare campion și, mai mult decât atât, să fie antrenată de un profesionist. Sportivii au avut posibilitatea să vadă cum se fac antrenamentele în Franța, să-și perfecționeze tehnica și să învețe elemente noi”, a declarat antrenorul Aurel Giurgea. Christophe Pinna a fost prezent în România și anul trecut, la Cluj.
Reporter: Christophe, a început să-ți placă România?
Pinna: Da, din moment ce am mai fost aici de cinci ori. Ce să spun? Îmi plac oamenii de aici. Seamănă mult cu noi, cei din sudul Franței. Åži sportivii au un nivel ridicat, calități deosebite, forță, viteză, inteligență, pasiune. Încă de la prima mea întâlnire cu ei mi-am dat seama că vorbim aceeași limbă, a karatelor. Cu mulți sunt deja prieten.
Reporter: În fotbal, de exemplu, se spune despre români tocmai că au probleme cu viteza, cu forța!
Pinna: Vrei să-ți spun ceva? Nu prea mă pricep la fotbal, dar acolo banii au cam distrus acest sport. Când înveți un puști să se facă fotbalist, automat el se gândește la banii pe care o să-i cîștige. La karate nu sunt bani, ci doar pasiune și dorința de a fi tot mai bun. De aceea îți spun sigur că atunci când faci totul din inimă, apar la suprafață toate aceste calități.
Reporter: Tu cum ai început karatele?
Pinna: M-au dus părinții la sală când aveam 5 ani. Eram cam zburdalnic, loveam co-piii. Au vrut să mă disciplineze. La primele antrenamente am plâns, n-am mai vrut să merg. Dar apoi a început să-mi placă. Iar acum acest sport e viața mea. Am o fetiță de 5 ani care a început și ea să-l practice.
Reporter: Te-ai retras în 2000 campion mondial neînvins.
Pinna: Aveam deja 33 de ani. Pentru acel titlu făcusem un stagiu de pregătire extrem de dur. Corpul meu era OK, la fel și mintea, aveam încredere, dar mi-am dat seama că n-aș mai putea câștiga următorul titlu mondial. Iar eu am vrut mereu să fiu cel mai bun. Așa că am decis să renunț la competiții și să încep să-i învăț pe alții. Åži mai ales pe cei care nu au calități native extraordinare, dar care muncesc de 100 de ori mai mult să ajungă în vârf. Åži, crede-mă, de cele mai multe ori cei care pun inimă și pasiune reușesc.
Reporter: A fost sau nu Bruce Lee cel mai bun?
Pinna: Ah, Bruce Lee! A fost idolul meu cînd aveam 8-9 ani. Îmi doream enorm să fac ce făcea el. Hai să-ți spun. Am vorbit des cu Chuck Norris sau cu Bolo Yeung, care au făcut filme cu el. Mereu mi-au spus că Bruce Lee era un luptător desăvîrșit, extraordinar, nu doar un actor.
A murit însă prea tânăr și n-a participat la prea multe competiții.
