Verde crud de vis curat
verde care s-a’nchinat
la măslini și la icoane
și-a îngenuncheat pe coame
și de rugă și-n păcat
peste codrul spintecat.
Verde ca o rugăciune
spusă robilor ce plâng
curs în vinul stors din crâng.
Verde spre a nu apune,
verde ca o mare unde
din semințele profunde
crește plânsul și durerea
crește pâinea și tăcerea.
Și tot verde vreau să fii
peste cronici, peste fii…
Verde muls din nemurire
din zidire în zidire.
Verde crud de primăvară
adăstat seară de seară
scris în ere și-n milenii
răstignit în calaienii
cei ce vin și plâng în noi
și se nasc răpuși de ploi.
Verde mugur, verde cânt
și de verde jurământ.
Cununat în cânt și vrere
Peste neguri și tăcere.
Verde-n ochii tăi femeie
o minune galactee
prinsă copci de iezi și flori
pe la hori de sărbători.
Verdea mea An , Mărie
tu Ioana strânsă-n ie
Ane toate și Mării
peste cruci din fii în fii
Mă închin la voi de seară
Rugăciuni de primăvară.
Lucica NISTOR
