Consumul abuziv de sodiu în cursul ultimilor ani a făcut atât de multă publicitate negativă acestui mineral, încât este considerat aproape un inamic al organismului. Adevărul trebuie însă restabilit, ca această substanță capitală să-și reia locul pe care îl merită. Sodiul abundă în lichidele extracelulare (plasma sangvină). Doza zilnică recomandată: 1-3 g.
Mai mulți specialiști optează pentru o cantitate moderată (până la 2400 mg/zi). Un bun punct de reper pentru a supraveghea consumul de sodiu: 5 ml (1 linguriță) echivalează cu 2000 mg (2 g) de sodiu.
Surse
Lista este lungă, de aceea majoritatea consumă chiar mai mult sodiu decât necesarul zilnic. Mai mult, toate alimentele tratate industrial conțin doze crescute de sodiu, fie pentru a le accentua gustul, fie pentru a le prelungi conservarea.
Principalele alimente bogate în sodiu sunt: majoritatea produselor din carne (mai ales jambonul și șunca), legumele, peștele și carnea conservată, supele la plic și la cutie, crustaceele, cerealele, pâinea și produsele de panificație, sosurile și, bineînțeles, sarea de masă.
Roluri și caracteristici
– reglează volumul de lichide;
– împreună cu potasiul, asigură permeabilitatea membranei celulare și permite circulația normală a tuturor agenților indispensabili organismului;
– ameliorează transmiterea impulsului nervos și muscular.
Tulburări atribuite deficitului de sodiu
O lipsă de sodiu determină hiponatremie – un nivel de sodiu în plasmă prea scăzut – care provoacă o hiperhidratare. Hiponatremia se traduce prin tulburări digestive – greață, vomă, dezgust față de apă – sau neurologice, care merg de la simpla confuzie până la comă.
Tulburări atribuite consumului excesiv de sodiu
Prea mult sodiu provoacă hipernatremie – nivel de sodiu prea ridicat în plasmă. În acest caz, cea mai de temut este deshidratarea. În mod bizar, această afecțiune provoacă simptome asemănătoare celor care sunt determinate de afecțiunea opusă: probleme neurologice – de la confuzie la obsesie, secuse neuromusculare, convulsii și, în final, comă.
