Datele provizorii ale Recensământului Populației și al Locuințelor 2011 vor fi disponibile în perioada 6-10 februarie, iar cele preliminare în luna mai, analiza datelor fiind în grafic, a declarat, pentru MEDIAFAX, președintele Institutului Național de Statistică (INS), Vergil Voineagu. Ca să facem mai ușoară așteptarea, vă prezentăm ce a însemnat o zi din viața unui recenzor. Acțiunea de recenzare a oferit o radiografie fidelă a Focșaniului de azi. Garsoniere pline de mizerie, case dărăpănate cu mulți membri, persoane care nici nu-și mai aminteau câte clase au făcut sunt câteva din încercările prin care au trecut recenzorii.
După ce a fost selectat în grupul de recenzori, cu o satisfacție de neînțeles, recenzorul a semnat angajamentul că va alerga prin foc și ploaie pentru a număra capetele vii ale Focșaniului. Ziua când ar fi trebuit să fie instruit sosise parcă mai repede decât se aștepta. În sala de Consiliu Local a Primăriei Focșani, aranjați și plini de încredere, ceilalți recenzori sobeau sfaturile reprezentanților Institutului Național de Statistică. Cei trei instructori au trecut peste dificultățile formularelor fără să le tremure măcar un mușchi pe față. A descoperit repede recenzorul nostru că reprezentanții au avut ceva de ascuns. Nimeni nu a precizat că trebuie măsurată bucătăria, drept pentru care aproape nimeni nu a mai întrebat și acest amănunt. Nimeni nu a vorbit la instruire despre hărți, poate pentru că nici nu existau la acel moment. Însă toată lumea s-a preocupat de opisuri. Niște numere pentru fiecare locuință în parte. Nici acestea nu existau la momentul instruirii, însă se vorbea despre ele ca și cum ar fi fost în brațele fiecărui recenzor. După ce recenzorii s-au lămurit, sau nu, despre ce și cum trebuie să completeze, unii au zis pas. Alții, mai curajoși au crezut că … nu poate fi atât de negru și s-au apucat de treabă. S-au prins imediat că regimul bolnav condus de partidul criză, austeritate și tăieri a făcut tot ce i-a stat în putință să creeze haos.
Prima oprire – Cimitirul Nordic
Primele vizite au fost destul de sinistre. Recenzorul nostru a început cu strada Mărășești numărul 72-74. La locul cu pricina nu este altceva decât Cimitirul Nordic sau cel puțin așa arăta pe hartă. Mai departe, adresa din opis arăta o casă dărăpănată cu un câine zelos pe care foamea îl făcea parcă mai agresiv. Intrarea în casă era prin baie. Primul lucru care te întâmpina era un closet și o cadă. Abia din acestă cameră se ajungea în dormitor. După ce a completat cele șapte formulare pentru persoană, pentru gospodărie și locuință, recenzorul a mulțumit celui care îi odihnește pe vecinii din Cimitir. Pentru prima zi a crezut că e destul. Nu s-a descurajat totuși, a mers mai departe. La următoarea adresă, o femeie de 100 de ani și o intrare care permitea accesul unei persoane slăbuțe. Dacă în acestă zonă adresele mai corespundeau cât de cât, ceva mai departe nimic nu mai era clar.
Peste brambureala din hărți, opisuri și adrese, a venit și anunțul că CNP-ul nu este obligatoriu. Din acel moment, oricine a dorit a refuzat să-și declare Codul Numeric Personal. Două zile a fost la latitudinea focșănenilor, însă amenințarea amenzilor i-a convins pe oameni că CNP-ul trebuie declarat. Recenzorii șefi i-au chemat din teren pe subordonați și le-au comunicat că noile dispoziții impun întoarcerea la adresele care nu au dat CNP-ul. Acest lucru nu s-a mai întâmplat. Hărțile arătau ca pozele făcute după Google Map, simple, cu numere puse la întâmplare. Pe unele străzi, cifra 33 s-a repetat sistematic, astfel că mai bine de patru familii locuiesc, teoretic, în aceeași casă. De fapt sunt împrăștiate pe două, chiar, trei străzi.
Întâmpinat de un pitbull
Acolo unde focșănenii nu au fost de găsit, recenzorul nostru le-a lăsat fluturași cu numerele de telefon pentru a putea fi contactat. Cei care au sunat au fost vizitați din nou. Unii care au fost găsiți acasă au răspuns răspicat, „Acum nu pot! Am treabă!”. Dacă unii nu au avut chef de recenzor, mai cu chef a fost un pitbul, cu chef de joacă. Recenzorul a fost invitat în curte și de la primul pas, un câine rasă pitbul venea cu grabă către străin. Primul instinct a fost de a fugi, însă stăpânul i-a dat asigurări că vrea doar să se joace. Cine și-ar fi închipuit că un câine cu instincte agresive vrea doar să-și facă noi prieteni. Urmele pe pantalonii de recenzor au rămas de la labele câinelui, însă cu banii de la recensământ fiecare își poate cumpăra un pachet de dero.
Nici focșănenii obosiți de câteva pahare nu au fost ocoliți de recenzori. Cu un aer de superioritate, omul băut bine a spus că este profesor universitar, că are avere surdă și că fratele lucrează undeva bine.
La final, după experiențe de neuitat, recenzorul a aflat că din lista lungă pe care o avea de făcut, numai o parte au fost vizitați efectiv. Restul adreselor ba nu existau, ba erau spații comerciale, ba erau în listele altor colegi de suferință.
Singurul lucru care rămăsese de făcut era centralizarea, o altă birocrație fără noimă, și predarea către autorități a formularelor și muncii depuse.
