Este închis de 11 ani și aproape că a uitat cum este să petreci Crăciunul în libertate. Nu-și mai amintește nici măcar chipul mamei, de frați și surori nici nu poate fi vorba. Încă din tinerețe, Neculai Ion, care acum are 47 de ani, stă în închisoare. A ieșit pentru puțin timp, fiind apoi condamnat la 25 de ani de închisoare, pentru că a ucis un om. Își omoară timpul sculptând Obeliscul din Piața Unirii și așteaptă ziua liberării. Ar vrea să meargă acasă, la Buzău, și să pună pe picioare o afacere.
Neculai Ion, de 47 de ani, din Buzău, a fost închis deoarece a omorât un om. Pentru această faptă, este după gratii din 2000. Spune că peste trei ani și două luni ar trebui să fie pus în libertate condiționat. Bărba-tul a mai fost condamnat și înainte de 2000, dar pedepsele au fost mici, faptele fiind la fel de mărunte. Cum ieșea din închisoare, comitea alte infracțiuni, până a ajuns să ucidă. Acum, spune el, s-a lecuit și nu ar mai face rău pentru nimic în lume.
În așteptarea libertății, căci timpul trece greu, s-a apucat de sculptat. Îi place să sculpteze icoane, având în vedere că a citit Biblia de câteva ori. În urmă cu ceva timp, s-a apucat să sculpteze Obeliscul din Piața Unirii.
În timp ce privește monumentul în miniatură, ne spune că de ai lui nu mai știe nimic de ani buni. Aceștia nu-i trimit pachete, iar el nu-i sună. Nu își mai amintește cum arată rudele sale, nici măcar chipul celei care i-a dat viață nu mai știe cum arată. „Am avut doi copii, un băiat și o fată. Băiatul a murit, iar fata e căsătorită. Nu mai știu nimic de ea din anul 2000, de când am fost condamnat. I-aș scrie, dar nu știu cum o cheamă după soț. Am și frați. La început am mai vorbit cu ei, dar acum nu mai ținem legătura. Mama nici nu mai știu cum arată. Nu vine pe la mine pentru că este bătrână, are peste 80 de ani”, a povestit Neculai Ion.
La închisoare e ca la cămin
La închisoare are tot ce-i trebuie, nu și libertate. Spune că stă ca la cămin și s-a săturat. „Aștept să ajung în fața comisiei și sper să fiu pus în libertate. Nu-mi mai trebuie, m-am lecuit. M-am săturat de stat aici. Este mediul acesta plin de condiții. Nu este ca atunci când ești liber. Aici ești ca la cămin. Sculptez pentru că vreau să treacă timpul mai repede. Am făcut sute sau chiar mii de lucrări. Aș vrea să fac un curs de calificare, iar când voi pleca de aici vreau să-mi deschid un ate-lier de sculptură la mine acasă. Mi-a spus un frate că mă ajută. Eu de meserie sunt lăcătuș mecanic, dar dacă am învățat să sculptez, aș vrea să continui cu asta”, spune bărbatul.
Așteaptă Crăciunul și nu prea
Deținutul spune că așteaptă Crăciunul, dar nu același lucru transmite și glasul. I-ar plăcea să fie în libertate, să simtă mirosul aerului proaspăt, să nu fie îngrădit de zăbrele și uși de metal. „Aștept Crăciunul, dar este greu. În pușcărie, sărbătorile nu se compară cu cele petrecute în libertate. O să particip la activitățile care se vor organiza și cam atât. În rest, voi sta cu colegii de cameră. Nu prea am treabă cu ei. Sunt mai tineri și le au pe ale lor, dar ne înțelegem bine. Nu mă leg de ei și nu se leagă de mine”, dă asigurări deținutul.
Pentru că nu mai știe cum este să fii liber, Neculai Ion a început să compare pușcăriile între ele. Cel mai mult i-a plăcut în Penitenciarul de la Timișoara. Avea mai multe activități de desfășurat, iar timpul trecea mai repede. Îi place și la Penitenciarul Focșani, dar… ar vrea să iasă mai mult din cameră și dacă s-ar putea, chiar să părăsescă poarta unității. Nu să se plimbe, ci să muncească. Oferta însă, pentru cei ca el, este limitată…
