Originar din sud-estul Europei, cu multiple și benefice utilizări, mușețelul poate fi întâlnit astăzi în aproape întreaga lume. De altfel, numele științific de „Matcaria” vine de la latinul mater- mamă, sugerând că atunci era considerată o plantă utilă în vindecarea bolilor specifice femeilor.
O plantă des întâlnită, comună, mușețelul are nevoie de căldură și multă lumină – care influențează cantitatea de uleiuri esențiale – și un sol puțin umed. Planta se poate conserva punându-se la uscat într-un loc umbros și puțin rece, apoi poate fi ținută în pungi de hârtie. În trecut, mușețelul era recomandat pentru tratarea nevralgiilor și reumatismului articular, iar vechii egipteni îl foloseau pentru scăderea febrei. Unele vechi texte de medicină spun că uleiurile din musețel au și efect revigorant.
Florile de musețel conțin: uleiuri esențiale (uleiuri eterice între 0.38 și 0.81 la sută), vitaminele B1 și C, substanțe minerale (fosfor, potasiu, silicon, fier, magneziu, calciu, cupru, zinc), chiar glucide, lipide (deși în cantități foarte mici) și acizi. Planta are proprietăți calmante, analgezice, antiseptice. Poate fi folosită și în curele de detoxifiere. Folosită extern, planta are acțiune cicatrizantă, emolientă și anti-inflamatoare, distrugând microorganismele. Mușețelul este folosit și în industria cosmetică, pentru tratarea tenului cu probleme.
Medicina naturistă recomandă folosirea mușețelului pentru tratarea unei game largi de afecțiuni și boli, de la gingivită și abcese dentare la stomatite, hiperaciditate gastrică, ulcer, gripe, răceli, sinuzită, astm bronșic, fiind util și pentru stres și anxietate.
