Pentru că la vârsta adolescenței se visează mult și în cele mai variate culori, m-am gândit să invit astăzi o tânără artistă de 17 ani, elevă în clasa a XI-a F la Colegiul Național „Unirea”, Focșani. Cu bucle castanii ce-i încadrează frumos chipul, Cristina Burlacu privește optimistă spre viitor, punându-și toată încrederea în dragostea ei pentru pictură.
R.: Obișnuiești să dai nume tablourilor după ce le pictezi?
C.B.: Înainte nu, dar de la un timp am început să mă gândesc ce nume să le dau. Încă nu am făcut-o însă.
R.: Ce tematici abordezi în picturile tale?
C.B.: Mie îmi plac peisajele în care domină apa: lacuri, mări, oceane, simt așa o răcoare.
R: Frumoasă alegere, e un element vital și plin de mister. Spuneai că studiezi în ultimul timp viețile marilor pictori și curentele artistice care au marcat pictura. Te simți atrasă de vreun artist?
C.B.: Da, îmi place foarte mult Monet. Nici Van Gogh nu îmi e indiferent. El voia în special să se discearnă forma pensulei, cred că prin asta este unic. Vedea vântul pe cer ca și cum se confunda cu norii, dar tot vânt era.
R: Adică vântul căpăta o viață a lui.
C.B.: Da, căpăta formă. El vedea lucrurile altfel. Îmi place și Picasso cu acea simplitate studiată. La Dali, îmi place că totul curge și efectul e sublim. Asta mă duce iar cu gândul la apă. Îmi place foarte mult să pictez peisaje de munte, străbătute de lacuri, de firicele de apă.
R.: Când spun cuvântul „iubire”, ce idee de tablou îți sugerează?
C.B.: Mă gândesc la nuanțe de roșu, la lanuri de maci, la malul unei ape, în general la natura tomnatică.
R: Iubirea și toamna? E cam trist, ideea unei despărțiri…
C.B.: Nu neapărat. Toamna amplifică emoțiile frumoase și iubirea pare mai puternică. Iubirea atinge maturitatea, e o dovadă că iubirea aceea a rezistat. Mergi cu prietenul pe sub umbrelă în timp ce plouă. În jur, sunt numai copaci roșii, galbeni, portocalii. E un peisaj romantic și în tot acest timp, tu te plimbi cu perechea și plouă.
R: Acum la final, căci la final am ajuns, spune-mi te rog ce înseamnă toate astea? A picta, a desena, a investi emoții în culoare?
C.B.: Cu toate că eu cred cu tărie că arta înseamnă libertate, am devenit dependentă. De exemplu, cel mai recent tablou al meu este o dovadă a acestei dorințe nestăvilite de a picta. Un tablou nu îl poți face în două zile, dar eu am reușit performanța asta pentru că toată ziua îl perfecțio-nam, îl retușam și îi adăugam fel de fel de nuanțe și contururi. Când repetam la istorie pentru teză, cu voce tare, buzele mi se mișcau, dar privirile mele pur și simplu sorbeau cu nesaț tabloul proaspăt. Îl contemplam. Aaa, și foarte important, nu pot picta dacă e dezordine în cameră, într-un fel sau altul asta se reflectă în tablou.
R.: Cu siguranță, mediul îi influențează creația, așa cum și prezența ei m-a influențat pe mine. După această discuție departe de cotidian, alături de un suflet ba tăcut și zâmbitor, ba animat de o șuviță de lumină sau de o umbră stingheră, am început să țin pumnii strânși pentru acest artist în devenire, pe care aș vrea să-l văd invocat mai târziu de toți marii cri-tici de artă.
Succes, Cris!
Pentru a admira artista și picturile sale, accesați linkul de mai jos:
http://devilguitar6.deviantart.com/gallery/
Cristina STANCU
Colegiul Național „Unirea”, Focșani
