Deși este văzut ca „unealta diavolului” de puritani, e-book reader-ul aduce, pe lângă frustrările senzoriale – nu miroase a hârtie, nu lasă tuș pe degete -, și avantajul de a transporta o bibliotecă ușoară ca un carnețel de notițe, în special pentru cititorii care jonglează cu mai multe cărți odată.
Dacă un pasionat de lectură ar vrea să citească, în aceeași dimineață, în metrou, câteva fragmente din vo-lumele „Fight Club”, de Chuck Palahniuk, „Anna Karenina”, de Lev Tolstoi, și „Solar”, de Ian McEwan, el ar fi „dubiosul” care jonglează cu cărți scoase dintr-o plasă de plastic ce de-abia le susține. Însă un e-book reader le poate ține pe toate într-o carcasă de dimensiunile unei cărți subțiri din celebra serie „Biblioteca pentru toți” din anii 1970.
Pe un e-book reader nu se pot da dedicații, deși este un cadou perfect, dar se pot lua notițe în cel mai liber mod, cu opțiunea „notes”, fără ca utilizatorul să se teamă că gândurile spontane scrijelite pe hârtie vor rămâne pentru generațiile viitoare.
Chiar dacă este „o bibliotecă cât o nucă”, e-book reader-ul nu poate fi tratat ca o carte clasică.
