Percepția oamenilor asupra mediului în care trăiesc este subiectivă, niciodată un inuit nu va putea privi de pildă pădurea ecuatorială în același mod cu un locuitor oarecare al continentului negru. De aceea, ceea ce noi vom numi în continuare plante „curioase” nu sunt decât formațiuni vegetale neobișnuite pentru spațiul în care trăim noi românii, și am putea extinde spunând chiar noi europenii.
Arborele de pâine care crește în Africa este una dintre plantele care stârnesc deopotrivă zâmbetul și admirația. Artocarpus incisa, după numele său latin, are o înălțime medie de 10-15 m și oferă fructe sferice care au gust de pâine. Interesant este că producția unui singur arbore este în măsură să asigure hrana pe un an la 2-3 persoane.
Din păcate, o altă specie interesantă, arborele de lapte, nu se găsește prin apropiere, ci numai la celălalt capăt al globului, în Venezuela și Guyana din America de Sud, astfel că masa de dimineață nu poate fi servită direct din natură. Prin creșterea cojii de pe tulpină, se elimină un suc asemănător la culoare și gust cu laptele, de unde și numele.
Singura plantă-magnet din lume se dezvoltă în America Centrală, în Nicaragua, poartă denumirea de „Phitologica magnetică” și are proprietăți electrodinamice de la distanță de 2,5 metri. Pe de altă parte, planta-dinam este considerată „Phytologica electrică” a cărei electricitate crește spre prânz, putând fi simțită de la o distanță de maxim 3 metri.
Orice lecție de supraviețuire în sălbăticie trebuie să aducă în discuție orientarea după punctele cardinale care este esențială. Lectuca serriola, o specie de lăptucă sălbatică cu înălțimea de 30-70 cm este o plantă-busolă. Frunzele ei se dispun vertical, cu muchiile pe direcția nord-sud, atunci când soarele strălucește puternic pe cer, iar frunzele îi sunt îndreptate spre est și vest. În zilele mohorâte frunzele fotosensibile revin la comportamentul normal.
Dacă va aflați în Australia și razele soarelui vă dau bătăi de cap, atunci nu există moment mai neprielnic de a întâlni „arborele fără umbră”, o specie de eucalipt australian caracterizat prin poziția mereu paralelă a frunzelor în raport cu direcția razelor solare. Din acest motiv, se înțelege, nu umbresc nimic sub ele.
Din impresionantă lume a florilor ne-a atras atenția „floarea cameleon” din Mexic, care asemenea animalului omonim are capacitatea să își schimbe coloritul în funcție de anumiți factori externi. La amiază este de un roșu-aprins, seară violetă, peste noapte și dimineață albă iar apoi căpăta nuanțe de roz.
