Clădirea spitalului construit în anul 1895 avea 1.152 m.p. și valora 325.000 lei, iar terenul total, construit și neconstruit, în suprafață de 6200 m.p. valora 600.000 lei. Construcția era din zid masiv, acoperită cu tablă și compusă din 72 încăperi în care intrau corpul principal, anexele și magaziile. Toate clădirile spitalului erau compuse din parter, afară de pavilionul principal, care la partea de mijloc poseda un etaj de 155 m.p.
Clădirea se compunea din șase pavilioane și anume cel principal, contagioși, locuința personalului, dependințe , morga și cel rezervat portarului. Aceste pavilioane cuprindeau camerele rezervate serviciului bolnavilor în număr de 33, locuința personalului cu șase camere și dependințe generale în număr de 33. Totalul camerelor era de 72. Arhiva acestui spital a suferit de două ori, o dată în timpul Primului Război Mondial când a fost distrusă complet și a doua oară la mutarea vechiului spital în noua construcție de pe Cuza Vodă.
Ca medici, până în anul 1910, au funcționat dr. Nicolau, dr. Popovici , dr. Cugler, dr. Stamatin si dr. Gheorghiu. De la 1910 și mai ales în perioada interbelică, au funcționat ca medici șefi dr. Donescu, dr. Câmpeanu, iar ca medici primari dr. Atanasiu , dr. Codreanu , dr. Murgu și dr. Bordeianu. Ca medici secundari au activat dr. Pastia , dr. Martz , dr. Tutoveanu , dr. Macri, dr. Chivu , dr. Misir, dr. Elena Popa, dr. Scheim, dr. Niculina Ciulei, dr. Ion Leonte și dr. Peteancu. În timpul regimului comunist mai precis în perioada 1 ianuarie 1963 – 30 septembrie 1964 spitalul denumit de această dată – Unificat- a avut 8466 de bolnavi internați, totalizând un număr de 94 000 zile de spitalizare. Indicii de utilizare a paturilor au fost de 231, durata medie de spitalizare de 10,8 , iar mortalitatea de 1,5%. În perioada 1968 – septembrie 1969 spitalul a avut 20.908 internări în 1968 și 16.475 în cele nouă luni ale anului 1969, indicii de utilizare a paturilor fiind de 200 pe 1968 și 162 pe cele nouă luni ale anului 1969. Durata medie de spitalizare (9,8/1969 față de 9,6/1968) a încercat serios capacitatea spitalului și a afectat bugetul acestuia. Indicele de mortalitate intraspitalicească a fost de 1,3 %.
În perioada 1 ianuarie 1971 – octombrie 1972 s-au internat 40.821 bolnavi totalizând 330.000 zile spitalizare. În perioada 1 oct. 1972- septembrie 1973, când unitatea s-a mutat din str. Al.Golescu în str. Cuza Vodă, noul spital a fost dotat cu utilaje și aparatură modernă, au apărut secții noi, precum cardiologia, terapia intensivă, psihiatria, și s-au creat condițiile care să ducă la o ridicare a asistenței medicale din punct de vedere calitativ.Capacitatea spitalului a crescut de la 610 paturi (cât avea vechea clădire din Str. Al. Golescu în ultimul an de funcționare ) la 1095. În noua clădire din str. Cuza Vodă în perioada 1 ianuarie 1973-31 iulie 1974 s-au internat 49.038 bolnavi totalizând 476.595 zile de spitalizare. Numărul de cadre medicale și medii a crescut existând 35 medici și chimiști, 26 asistenți, 17 surori moașe și sanitari, 14 personal elementar.
După sex existau 61 femei și 31 bărbați. În ceea ce privește actuala amplasare a Spitalului Județean amintim că aici funcționa încă din 1891, Spitalul Militar ce avea o clădire de 1353 m.p. și teren la dispoziție în suprafață de trei ha și 8224 m.p. În locul acestui Spital Militar , începând cu anul 1960 s-a instalat Spitalul de Ochi și Otorinolaringologie, iar din anul 1972, așa cum am amintit mai sus, Spitalul Unificat Vrancea care devine din anul 2006, Spitalul Județean de Urgență „Sf. Pantelimon” Focșani. Conform site-ului unității, acest spital este autorizat în prezent să funcționeze cu un număr de 823 de paturi amplasate în trei corpuri de clădire și anume: pavilionul central, unde sunt plasate aproximativ 740 de paturi și alte două secții exterioare situate în orașul Focșani, pe str. Comisia Centrală și str. Maior Sava. Numărul de internări anuale este de 100 000 de pacienți, iar echipa de lucru este formată din 142 de medici și 555 de asistente. Astăzi (n.r. vineri, 10 iunie) la împlinirea a 150 de ani de la înființare nu putem să nu remarcăm utilitatea acestei instituții și să nu lăudăm eforturile tuturor acelora care au făcut ca acest spital să lucreze în folosul orașului Focșani și a zonelor din jur. Lăsând deoparte greutățile, neînțelegerile și nemulțumirile care nu au ocolit nici acest loc de alinare a suferințelor, ne dorim ca în viitor să existe o mai mare implicare din partea celor care pot aduce progrese acestui așezământ social și schimba în bine soarta oamenilor care vin aici.Nu există soluții miraculoase pentru atingerea acestui scop. Există însă ceva pentru care factorii decizionali au încă reținere: fondurile europene. Åži mai este și acel teren din strada Alexandru Golescu în suprafață de 6000 m. p. care ar putea fi folosit în folosul spitalului, fie pentru a asigura cofinanțarea în derularea proiectelor europene, fie în alte moduri ce pot fi decise de autorități. Dar cu condiția ca la sfârșitul socotelilor, focșănenii să fie cei câștigători.
Florin DÎRDALÄ‚
