Vecinul de birou povestește la nesfârșit despre patima lui pentru ponei, altul a ales o sonerie stridentă pentru telefonul mobil, iar al treilea oprește căldura de câte ori nu este băgat în seamă: este ceea ce se întâmplă în spațiile mari de lucru, cu multe birouri. Inventat de doi consultanți germani, frații Schnelle, la sfârșitul anilor 1950, spațiul mare de birouri s-a răspândit tot mai mult, dar fără a-i convinge pe salariați, care acuză probleme de zgomot, încălzire sau de concentrare.
Potrivit Actineo, observator al calității vieții la birou, 60% dintre salariații francezi nu lucrează într-un birou individual și 14%, în spații deschise, cu peste patru persoane. Potrivit unui sondaj publicat de observator la sfârșitul lunii mai, 83% dintre salariații din birouri individuale spun că se pot concentra, în timp ce doar 51% o pot face în mari birouri colective. ‘Pentru a se reduce costurile, se ajunge la un spațiu infernal, iar firma pierde în cele din urmă’, este de părere Odile Duchenne, director gene-ral al Actineo. Ea consideră că nu se poate vorbi de spațiu vital cu mai puțin de 15 mp de persoană, în timp ce adeseori există 10-12 mp sau, în cazuri extreme, 7-8 mp. În lipsa obligației legale, Institutul național de cercetări și Siguranță (INRS) prevede minim 10 mp de persoană într-un birou individual sau colectiv.
Însă spațiul mare deschis are și avantajele lui, potri-vit experților, care subliniază posibilitatea de a comunica mai ușor, împărtășirea informației, câștigurile în privința spa-țiului și îndeosebi a costurilor. În afară de ‘rațio-nalizarea metrilor pătrați, spațiul deschis are un avantaj imens, acela că-i așează pe toți aproape la același nivel în ceea ce privește informația’, spune Elisabeth Pelegrin-Genel, arhitect și psiholog al muncii, adăugând că ‘lucrul pe ecran face locul suportabil’, pentru că cine lucrează la calculator nu-l vede pe cel din față sau de lângă el. Ea este de părere totuși că ‘foarte multe birouri mari sunt prost concepute’, unii considerând că cei care lucrează în spatele lor și le pot vedea ecranul constituie ‘un factor insuportabil’.
Thomas Zuber, coautor al cărții ‘Spațiul deschis m-a omorât’ (2008), apreciază că ‘birourile mari deschise produc mult conformism social’, pentru că ‘toți îi supraveghează pe toți’. ‘De exemplu, dacă cineva pleacă la ora 18, i se spune «Ţi-ai luat o după-amiază liberă?». Ca atare, oamenii vor rămâne la serviciu până târziu din proprie inițiativă’, a declarat AFP tânărul de 30 de ani care predă cursuri despre metodele de ma-nagement.
Un alt expert a spus că ‘există un fel de presiune a grupului care îndeamnă la zel, la performanță, la îndeplinirea sarcinilor. ‘Este un avantaj pentru management’, consideră el.
Pentru cei care sunt nemulțumiți de spațiile deschise de lucru au fost propuse căști care reduc zgomotul, filtre care-i împiedică pe cei care trec prin spate să vadă ce scrie pe ecran și grămezi de dosare care să-i izoleze pe unii de alții. Pe internet se găsesc chiar și oglinzi retrovizoare pentru ecran.
