Ediția: Sâmbătă 18 Mai 2024. Nr. 6627
Ediția: Sâmbătă 18 Mai 2024. Nr. 6627

La final de maraton!


A venit momentul să facem cu mâna anului acesta școlar! Ne luăm treptat treptat la revedere de la toate tezele și lucrările, de la toate orele tensionate, de la toate emoțiile cauzate de un mărunt ra-dical scris amenințător pe tablă. Cineva nevăzut, poate regulamentul, poate timpul (dar eu, în secret, țin să mă gândesc la soare) pune pe la mijlocul lui iunie o barieră de finish: STOP Maraton!
Aflată dintr-o dată în fața a trei luni vacante, albe ce își așteaptă evoluția, nu pot experimenta decât un simțământ vecin cu blasfemia: mă simt autorul propriei mele vieți, însă pe perioadă limitată. Trei luni de lenevit, de citit orice oricând, trei luni de rochițe vaporoase, trei luni… câte împliniri și așteptări își găsesc lăcașul în doar trei luni, un interval cât existența unei lăcuste. În vacanțele de vară, parcă altfel respiri, parcă altfel vezi culorile, parcă sunetele sunt mai estompate, lăsându-te pe tine singur în centrul lumii. Simplul fapt de a nu fi limitat de un program îți permite dintr-o dată să dai frâu liber imaginației și să spui DA tuturor lucrurilor la care altădată priveai cu jind. Excesele, visele cu ochii deschiși, catrenele, combinațiile vestimentare la care îți bați capul toată ziua, exercițiile de admirație în oglindă își gă-sesc în sfârșit timp prin hoinarele ore de vară. Acum e momentul să lași totul deoparte și să spui în șoaptă, ca nu cumva vraja să se risipească: SUNT LIBER!
 Înainte de a avea acces la vacanță, este important să treci peste acele două săptămâni terminale, în care școala, profesorii, temele restante, notele care se încăpățânează să strice o medie bună se îngrămădesc cu viteză la periferia gândului fără de grijă. Acum, se declanșează o tornadă de evenimente cărora nu e ușor să le faci față. Sfatul meu: capul sus și nu uita că vine vacanța! Lasă ordine în rubrica ta de la catalog și fă-ți planuri de rege încă de pe acum căci dacă lași stresul să te cuprindă tocmai în aceste momente, faza de pregătiri de vară se epuizează fără eficiență. Odată venită vacanța, dacă planurile nu sunt organizate cu destulă claritate, te trezești confuz, derutat de atâta libertate și pierzi startul distracției, lăsând două-trei săptămâni bune de huzur să se risipească fără niciun temei. Deci, atenție la nea-tenție!
Dacă toată această perioadă pare un carusel fără sfârșit, în care nimic nu are cap sau coadă, nu uita să te sprijini pe semnele prevestitoare ale vacanței, singurele repere clare ce te anunță cu generozitate că zona terminus e aproape.   
 Acestea sunt ascunse în zâmbetul fugar al celor din jur, în caietele neatinse de nicio frământare a stiloului, în zumzetele ce pregătesc în complicitate voiaje peste voiaje; toate sunt semne ale eliberării de programe, cursuri, griji, temeri; semne inițiate încă din prima zi de vară – 1 iunie. Am fost bucuroasă să aflu că anul acesta, de 1 iunie, mulți liceeni încă se mai cred copii, unii, mai nostalgici, își fac destul curaj să schițeze ceva timid pe asfalt, ca o amintire amară a unei copilării unde nu exista proful de mate sau bau-bau-ul ascultării la istorie. Le urez un La mulți ani! întârziat tuturor celor care încă mai găsesc în sufletul lor un copil latent și îi sfătuiesc sincer ca, oricâtă ciocolată ar cere acest copil interior și capricios, să nu înceteze să îl hrănească grijulii, cu multă conștiinciozitate, căci viața fără acesta e o succesiune anostă de date și chipuri!
Pe când noi, nici aproape, nici departe de absolvire, îndrăznim să visăm la vacanțe și plăceri trândave, cei de a XII-a trec prin emoțiile intense ale Bacalaureatului: probe peste probe, candidați, supraveghetori, informații aranjate festiv în scheme și diagrame mentale, tot pachetul de ambiții și proiecte de viitor. Succes tuturor celor care se află la final de liceu! Să debutați în viață cu sentimentul propriei valori pentru că meritați și pentru că noi, ăștia mai mici, știm cine sunteți și care ar trebui să fie locul vostru pe mai departe! E de-a dreptul copleșitor când mă gândesc că după acest examen de la răscruce de drumuri, începe adevărata existență, fără rutine, fără confortul unui loc călduț în bancă, de abia atunci se poate descoperi ce înseamnă conceptul ăla supărător pe care părinții ni-l tot revendicau, după părerea mea, prea devreme…maturitatea.
Cu valul de căldură în spate, nu vă lăsați intimidați de temperaturi extreme, nu vă încruntați când vi se spune cu sentimentul unei fatalități că e încălzire globală, uitați-vă în jur și apoi uitați-vă în inima voastră: nu-i așa că a venit vacanța?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?