Cititorii „Monitorul de Vrancea” au dovedit, din nou, că sunt receptivi la suferințele semenilor. În ediția de luni, relatam povestea lui Gheorghe Andreica, din Focșani, bărbatul fără piciorul drept, care avea nevoie de o proteză. În urma articolului, Petrică Roșu ne-a contactat și s-a oferit să-i dea lui Andreica o proteză, care va schimba complet viața focșăneanului.
Impresionant este faptul că și Petrică Roșu, în vârstă de 34 de ani, tot din Focșani, are aceeași suferință. Åži-a pierdut piciorul în urmă cu câțiva ani din cauza unei boli, iar acum are o proteză, care l-a ajutat să ia viața de la capăt. La începutul acestui an, Petrică Roșu a mers în Italia prin Asociația Universitară pentru Coo-perare Internațională (AUCI), unde a făcut tratamente și a primit o proteză ce îi permite să se plimbe sau să urce scările. A aflat de această asociație de la un prieten, tot cu handicap. „În decursul anilor, până la vârsta de 32 de ani, am fost o persoană ce se putea bucura de toate pe lumea asta, însă doar până în toamna anului 2009. Atunci, am fost la control la mai multe spitale din București și am fost diagnosticat cu boala Burger, care îmi crea neplăceri la mers și dureri. În scurt timp, am ajuns să mi se amputeze piciorul drept, deasupra genunchiului, moment în care viața mea s-a schimbat total în rău, pentru că eram privat de foarte multe lucruri în cârje”, ne-a povestit Petrică Roșu, omul de bine care încearcă să ofere o mână de ajutor.
După vizita în străinătate, el a rămas colaborator al asociației și încearcă să le facă viața mai ușoară tuturor celor care suferă din cauza faptului că nu au unul dintre membre. „Fac acest gest doar în scop umanitar, fără niciun interes personal și mă bucur sufletește că pot face primul pas pentru ca Gheorghe să aibă o proteză. Așa cum m-am bucurat și eu, la rândul meu, enorm că am beneficiat de acest proiect al asociației, tot așa vreau să aduc bucuria și fericirea în sufletul altor persoane care sunt în această si-tuație”, ne-a spus Petrică.
Prima grijă a lui Gheorghe a fost să aibă bani să ajungă până în Italia, la clinica ce l-ar putea pune pe picioare. L-a li-niștit noua cunoștință și în privința asta. „Atâta timp cât eu fac un bine, ajutând o persoană să ajungă în Italia, să își facă o proteză total gratis, tot așa cred că și bunul Dumnezeu îmi dă mie sănătate și putere de a merge mai departe”, ne-a mai spus Petrică.
Gheorghe nu mai spera la o plimbare în parc
Cei doi s-au cunoscut pentru prima dată ieri. Åžtiau amândoi termeni de specialitate și nu aveau dubii în privința sentimentului de a nu avea un picior. Gheorghe Andreica a privit cu mare interes proteza pe care o avea noul prieten și a fost uimit când a văzut că Petrică poate sta chiar și picior peste picior. Petrică ne-a povestit despre proteză și a precizat că este o nouă șansă pentru o viață normală. „Pare de necrezut în zilele noastre, dar adevărul este că toate costurile realizării protezei cât și ale transportului, cazării au fost suportate doar de Asociația AUCI. Am fost primit de doctorul Massimo Liberatori, cel care se ocupă de toți pacienții pentru protezare. El este fondatorul acestui proiect. Pe mine nu m-a costat nimic, lucru aproape incredibil, dar adevărat”, mărturisește Petrică, care recunoaște că a avut mari emoții înainte să constate că totul este în regulă. La Centrul de Protezare din străinătate a fost așteptat, cazat la hotel și dus zilnic la tratament și antrenament pentru a se obișnui cu noul picior.
Asta își dorește și Gheorghe și, cu ajutorul nostru și al lui Petrică, va reuși. Gheorghe parcă nici acum nu crede că va putea merge prin parc alături de soția sa, Petruța. Își face griji să nu se răzgân- dească cineva, să aibă tot ce îi trebuie pentru când va veni vremea să plece în Italia și să poată purta proteza special făcută pentru piciorul lui. „Nu am cuvinte să mulțumesc. Abia aștept să pot să merg, să urc scările sau să mă plimb. Nu mai credeam că se poate, dar acum trăiesc o minune”, ne-a spus Gheorghe. Reamintim că familia Andreica trăiește într-o garsonieră de 11 metri pătrați la etajul IV al unui bloc din Cartierul Sud. Soția suferă, de asemenea, de handicap locomotor, însă ceva mai ușor. Pensia lor de 234 de lei se duce pe datoriile lunare și pe mâncarea de la cantină, pentru care plătesc 30% din sumă. Bărbatul a rămas fără piciorul drept în urma unui accident de mașină, când lucra la o fabrică de cherestea.
