Arbore fructifer înalt până la 2,5 m, cu ramuri spinoase, frunze argintii pe partea inferioară, flori albe și fructe roșii, aromate, comestibile. Mai este cunoscut sub denumirea de rug de munte. Crește bine pe soluri luminoase, pe coaste stâncoase, în special în tăieturi de pădure din zona de deal și de munte. Este cultivat pentru fructele sale parfumate, gustoase și hrănitoare. În scopuri medicinale se folosesc frunzele tinere, care se recoltează înaintea și în timpul înfloririi. Foliolele se usucă la umbră, în strat subțire, în locuri bine aerate. Frunzele (Folium rubi idaei) uscate au miros plăcut și gust astringent. Fructele se recoltează eșalonat, pe măsura coacerii.
Componenții principali:
Tanin (circa 10%), vitamina C (circa 800 mg%) și substanțe de natură flavonoidică.
Proprietăți și indicații:
Intern: astringent, dezinfectant micșorează aciditatea gastrică, în diaree, gastrite hiperacide, arsură la stomac, ca și în alte afecțiuni ale aparatului digestiv; Ceaiul din frunze și ramuri tinere se bea contra tusei, răcelii și fierbințelii, precum și contra durerilor de cap, de stomac și de inimă; se mai folosește și pentru bolile de rinichi.
Extern: frunza uscată la soare se folosește pentru buboaie vinete: se înmoaie în apă călduță, se pune pe ele și se leagă cu o cîrpă curată.
