Sărbătoarea Ignatului, ziua sacrificării porcilor

Conform tradiției, ieri a fost ziua Ignatului, zi în care fiecare gospodar vrâncean și-a sacrificat porcul din bătătură. Sacrificarea porcului se face după un adevărat ritual, care este ținut cu sfințenie de fiecare familie și care diferă de la o zonă la alta. Se spune că cel mai bine este ca animalul să fie tăiat la beregată, ca să se scurgă sângele. După sacrificare, urmează pârlirea și tranșarea godacului, operațiune stropită din belșug cu țuică fiartă și vin fiert. La final, după ce gospodarul a terminat treaba, are loc ceea ce se numește pomana porcului. Toți cei care au dat o mână de ajutor sunt poftiți la masă, la o tochitură cu mămăliguță fierbinte, de asemenea stropită din belșug cu vin și țuică.

Tradiția cere ca în ziua Ignatului gospodarii să sacrifice un porc, pentru a avea carne de Crăciun. Cu toate că unii oameni nu mai respectă posturile creștinești, ritualul sacrificării porcului din ogradă dăinuie încă. Ziua Sfântului Ignatie Teoforul este ziua tăierii porcilor, aceasta fiind o sărbătoare apărută înaintea creștinismului și dedicată solstițiului de iarnă. Bătrânii spun că asupra celor care îndrăznesc să sacrifice porcii duminica, înaintea Ignatului, vor cădea mari necazuri și nenorociri. Măcelarii susțin că în această zi, porcii ating cea mai mare greutate de peste an, pentru ca după aceea greutatea lor să scadă simțitor. Ei spun că în noaptea de 19 spre 20 decembrie, animalelor li se dezvăluie soarta în vis. Ritualul de sacrificare a porcului trebuie respectat cu sfințenie.
În ultimii ani, regulile europene, care se aplică și în țara noastră, prevăd ca porcii să fie asomați și nu tăiați. În realitate, această regulă nu este respectată în nicio gospodărie, oamenii prefe-rând să taie porcul așa cum au învățat din moși strămoși. „Eu nu folosesc niciun fel de pistol din acela. Noi am învățat de la părinți că porcul se taie cu cuțitul și nu se împușcă. E o prostie asta. Vine Uniunea Europeană cu tot felul de tâmpenii, pe care noi trebuie să le punem în aplicare. Dacă nu tai porcul să i se scurgă sângele, rămâne șoriciul și carnea tare. Nu au ce să ne facă. Indiferent de situație, noi respectăm tradiția. Să aplice regulile acestea cei care    le-au dat, dar nu la noi în țară, ci în țările lor”, susține Aurel Grigoroiu, din Bordești.
Porcul sacrificat se așează cu fața spre răsărit și se acoperă cu paie, cărora li se dă foc. În acest timp, cei prezenți primesc cîte un pahar de țuică sau vin fiert. Se adaugă paie pînă ce părul de pe porc este ars, după care se trece la pîrlit, fie cu forja, fie cu butelia de la aragaz. După ce a fost pîrlit timp de aproape două ore, animalul se udă cu apă și se dă cu sare, pentru ca apoi să fie pus pe o masă și acoperit cu o pătură, lăsându-se cîteva minute să se aburească. Înainte de a i se tăia capul, porcul se însemnează în frunte cu semnul crucii, iar proprietarilor le este adresată urarea „Să dea Dumnezeu să mîncați porcul sănătoși”. „După ce tăiem, bem un pahar de țuică fiartă de prună și cinstim în sănătatea familiei gospodarului care a avut porcul. Apoi se pârlește de păr, până se răscoace bine și după aceea îl tranșăm. E o tradiție de sute de ani și oamenii nu vor renunța la așa ceva”, a spus Radu Åželaru, din Motnău, comuna Dumitrești.

Pomana porcului 

Operațiunea următoare constă în tranșarea animalului, aceasta făcîndu-se în funcție de modul în care dorește gazda să-și prepare produsele pentru iarnă. Practic, nicio bucățică din porc nu se aruncă. Porcul poate fi dat în două sau în patru părți, opțiunea aparținând fiecăruia. Unii desprind mai întâi grăsimea care este topită și din care se fac jumări și șuncă. Grăsimea topită se pune la borcan, ea fiind folosită mai apoi pentru prepararea mâncării. Osânza de pe burtă are o întrebuințare specială, fiind apreciată foarte mult de gospodine care o folosesc la prepararea prăjiturilor. Carnea de pe burtă, cu tot cu mușchi, se sortează și este folosită pentru cârnați. Mușchiul de pe ceafă este și el foarte bun, putând fi pus la afumat sau la fript, după gust. Capul este pus la fiert și se folosește pentru tobă, pentru ca picioarele, fălcile și urechile să ajungă răcituri.