Apa și făina sunt ingredientele minune din care se pot face colaci delicioși sau gogoși pufoase. O demonstrează Nicolae Stoenescu, a cărui patiserie este cunoscută în tot Focșaniul. Mai mult ca sigur că nu este vreun focșănean care să nu fi gustat vreodată din produsele preparate în patiseria familiei Stoenescu, situată în Piața Moldovei. Afacerea a fost pusă pe picioare, cu mulți ani în urmă, cu câțiva lei împrumutați. Nicolae Stoenescu spune că a găsit, de-a lungul timpului, cheia succesului: seriozitatea.
De la vârsta de 12 ani, Nicolae Stoenescu preface apa și făina în bunătăți simple și naturale. A muncit mult și și-a iubit meseria, care nu l-a trădat. Afaceristul a înțeles că rețeta pentru succes stă în serio-zitate. Spune că oricât i-ar fi fost de greu, n-a dat niciodată înapoi. Așa că are ce lăsa fiului și nepoților săi. „Dacă le spui la ăștia de azi prin ce vremuri am trecut, nici nu le vine să creadă. Eu am văzut cel de-a doilea război mondial cu ochii mei. Am avut o viață grea, mai ales pe timpul foametei. Lumea te vede și zice «uite, câștigă» dar nu știe cât am tras eu în viața mea. Nu știe nimeni câți au învățat meserie de la mine…”, își începe povestea Nicolae Stoenescu, acum în vârstă de 76 de ani.
Focșăneanul a declarat că a rămas fără mamă de la vârsta de aproape patru ani, iar fără tată la 24 de ani. Chiar dacă părintele său era cizmar, confecționa și repara încăltăminte, meseria acesta nu s-a lipit de sufletul său. În vremurile în care baza era hrana, iar cel care o deținea avea viață, a învățat că și dacă nu ești plătit, făcând acestă meserie nu mori de foame. „În 1947 când era foametea aia mare, lucram la o brutărie. Îmi amintesc că venea pe ascuns o femeie care ne aducea lapte, iar noi îi dădeam pâine. Bani ne dădeau puțini, dar și dacă nu ne-ar fi dat, aș fi stat acolo că aveam ce mânca. După ce nu am mai lucrat acolo, am muncit zece ani la o cooperativă, dar în același domeniu”, a adăugat Nicolae.
Urmărit de securitate
Cunoscându-l pe Stoenescu, puțini ar crede că a crescut într-o casă de lut, cu prispă, iar în odaie avea un pat făcut din țăruși bătuți în pământ. Omul de afaceri focșănean povestește cu mândrie fiecare perioadă a vieții sale, oricât de grea ar fi fost. Fiecare zi a fost o treaptă a succesului de azi. Chiar și pe timpul comunismului, Nicolae a încercat să se ridice. Åži a reușit. „Åži înainte de Revoluție am fost mandatar, așa se spunea pe atunci. Eram un fel de particular, dar când au văzut că se câștigă, ne-a ras pe toți”, își amintește Stoenescu.
Regimul comunist, de altfel, nu a fost pe placul afa-ceristului, care spune că având o nevastă evreică, era tot timpul monitorizat de securitate. „Am fost de mai multe ori plecat în Israel. Înainte de Revoluție a plecat și băiatul, dar pentru că s-a întâmplat acel eveniment n-am mai plecat. Securitatea credea că avea legătură cu o rețea de spionaj de acolo. Am avut și percheziție domiciliară din această cauză. Mi-au scotocit toată casa, mi-au căutat și în ciorbă, mi-au scos până și parchetul. Din cauza unor capse, nevasta mea s-a ales cu dosar penal. Luni de zile am fost chemat să dau declarații. Mi-au luat atunci și niște bijuterii din aur. Dosarul a ajuns la procuratură, la procurorul Ion Lefter. Acesta a înțeles din documente că eram acuzați pe nedrept și a spus celor de la miliție să ne restituie bunurile. Mi-am făcut cruce. Nici nu-l cunoșteam pe omul acesta, dar am înțeles că era un om corect”, spune Stoenescu.
Pâinea înseamnă viață
Când a pornit afacerile, Nicolae spune că nu avea nici un ban. A împrumutat dolari de la un prieten și așa a demarat propria sa afacere. Primii bani câștigați au fost direcționați pentru restituirea împrumutului și pentru achiziționarea materiei prime. „În prezent nu am nici un leu datorie, nici la oameni și nici la bancă. Chiar și în vreme de criză, nu am dat pe nimeni afară și chiar cred că am să mai angajez vreunul”, a adăugat patiserul.
În timp ce el este creierul afacerii cu plăcinte și colaci, fiul său îl urmează îndeaproape. Gabi Stoenescu este administrator la societatea tatălui său, dar are și propriile investiții. De curând, consilierii locali au aprobat vânzarea unui teren de 66 de metri pătrați pe strada Piața Moldovei, pe care de mai multă vreme acesta are o „prăvălie”. Chiar dacă ani de zile locația a fost folosită pentru vânzări de casete, ba a fost și magazin de haine second-hand sau carmangerie, astăzi este farmacie.
Cu siguranță fiul va duce mai departe tradiția colacilor și a plăcintelor pentru că pâinea poate însemna viață, dar și bani.
