Din momentul în care ne naștem, murim câte puțin în fiecare zi. Ne stingem încet, fără să știm când flacăra vieții va fi cuprinsă în totalitate de mângâierea întunericului. Nimeni nu știe când firul vieții e aproape de final. Åži totuși, sunt destine cărora li se dă ocazia să se lupte cu cea care ne arată drumul spre veșnicie. La numai 26 de ani, Daniela Mihalcea se luptă cu leucemia. Vrea s-o învingă și să arate vieții că timpul nu se poate opri aici. Nu putea gândi niciodată că venirea pe lume a primul său copil va avea un asemenea preț. Daniela a născut la un spital din București în data de 2 februarie 2010.
N-a apucat prea mult să se bucure, vestea că o boală atât de cruntă și parșivă și-a făcut loc în trupul său a lovit ca un trăsnet întreaga familie. Cu răbdarea celui care știe punctele slabe ale inamicului, Daniela, fiind asistent de farmacie, vrea să-l elimine pentru a merge acasă să-și strângă copilul la piept. Imediat după naștere, când i s-a pus diagnosticul în față, femeia a rămas prin spitale pentru tratamente. „Am avut o copilărie liniștită și sănătoasă, fără să cred vreodată că viața sau destinul va lua o altă întorsătură și va deveni cruntă tocmai la nașterea fetiței mele, mai exact pe data de 02.02.2010, când trebuia să mă bucur ca orice prospătă mămică de puiul ei, care visează să îl țină la piept, să îl simtă și să se bucure de aceasta minune divină. Dar din păcate eu nu am putut să simt acestea, deoarece am fost diagnosticată imediat cu Leucemie Mieloblastică Acută (LAM5),cu 33% blasti (celule canceroase). Totul a venit ca un trăznet asupra mea și a familiei mele”, spune cu durere Daniela. Pe parcursul sarcinii, s-a crezut că ar fi vorba despre o simplă anemie dar totul avea să ia o altă întorsătură.
Doar trei zile a reușit să stea cu fetița sa în spital după care mama a rămas în spital, în timp ce micuța a fost adusă la Focșani, la bunici. Pe parcursul tratamentului, Daniela a mai venit acasă, dar a trebuit să revină la Spitalul din București pentru tratament. „Am reușit din primele două ședințe de tratament cu citostatice să ajung la 1% blaști, adică remisiune, ceea ce se pare că era minunat dar din păcate boala a recăzut și în prezent sunt 6% blaști, ceea ce înseamnă că singura mea șansă este un transplant de măduvă pentru a putea supraviețui și a mă bucura împreună cu soțul de fetița noastră care în prezent are cinci luni și care este un copil mi-nunat care începe deja să îmi simtă lipsa. Îmi pun des întrebarea dacă copilul meu va avea mamă, dar nu pot găsi încă acest răspuns. Încrederea în Dumnezeu este, dar raspunsul stă la dumneavoastră!”, spune, cu speranță, suferinda. Daniela are nevoie de 130.000 de euro pentru ca viața să nu se termine prea devreme. Cum suma este mare, femeia apelează la oamenii cu suflet pentru ca timpul să nu se oprească. Contul în care puteți depune banii atât de necesari este RO84BRDE400SV01292294000, deschis la BRD.
