Sărbătoarea Rusaliilor, cunoscută și sub denumirea de Duminica Cincizecimii sau a Pogorârii Sfântului Duh, este prăznuită în fiecare an la 50 de zile după duminica Paștelui.
Rusaliile reprezintă cea mai veche sărbătoare creștină, iar până la finalul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea, Cincizecimea era o dublă sărbătoare, fiind celebrată alături de Înălțarea Domului. De pe la începutul secolului al V-lea, Cincizecimea este sărbătoare de sine stătătoare.
În acest an, Rusaliile sunt sărbătorite pe 8 și 9 iunie.
Este ziua în care Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de limbi ca de foc asupra Apostolilor.
Conform scrierilor biblice, la cincizeci de zile după Învierea Domnului, ucenicii lui Iisus Hristos, adunați într-un singur loc, au fost martorii unui eveniment miraculos: un vuiet puternic s-a auzit din cer, urmat de apariția unor limbi ca de foc care s-au așezat deasupra capetelor lor. Astfel, aceștia s-au umplut de Duhul Sfânt și au început să vorbească în limbi necunoscute, înțelese însă de toți cei prezenți în Ierusalim.
În urma acestui miracol, Sfântul Apostol Petru a rostit o predică însuflețitoare, iar aproximativ trei mii de oameni s-au convertit la creștinism, formând prima comunitate creștină. Acesta este motivul pentru care Rusaliile sunt considerate ziua de naștere a Bisericii.
Numele de „Rusalii” vine de la sărbătoarea trandafirilor din lumea romană „Rosalia”, consacrata cultului morților. Nu întâmplător, sâmbăta dinaintea Rusaliilor este destinată pomenirii celor morți, zi cunoscută și sub denumirea de Moșii de vară.
Sărbătoarea Rusaliilor este una dintre cele mai vechi și mai importante sărbători ale creștinătății, care în tradiția populară românească este asociată și cu o serie de obiceiuri precreștine și mituri legate de spirite și strămoși, cunoscuți ca Moși de vară.
În ziua de Rusalii, în Biserici sunt binecuvântate ramuri de nuc și tei, ca simbol al limbilor de foc care s-au pogorât peste apostoli în ziua Cincizecimii.
În Duminica Rusaliilor, la sfârșitul Sfintei Liturghii se face o slujbă specială numită Vecernia plecării genunchilor. Se numește așa pentru că toată lumea îngenunchează de Rusalii pentru a arăta smerenie față de Pogorârea Sfântului Duh.
În cadrul acestei slujbe se citesc șapte rugăciuni de binecuvântare a ramurilor verzi de tei sau nuc, care sunt împărțite apoi credincioșilor și care simbolizează darurile Sfântului Duh. Ramurile semnifică limbile de foc prin care s-a arătat harul Duhului Sfânt apostolilor pentru ca aceștia să vestească Evanghelia lui Iisus în toate limbile lumii.
Aceste ramuri se țin la icoane și după ce se usucă ele nu trebuie aruncate la gunoi, ci arse sau îngropate în pământ ca să se reîntoarcă în natură.
Unele gospodării păstrează ramurile și după ce se usucă, împodobind ferestrele sau icoanele. În alte părți ale țării, oamenii folosesc ramuri de plop, tei sau stejar pentru a își împodobi casele și gospodăriile. Se spune că acestea feresc oamenii de necaz și boli.
În unele zone din țară, în sâmbătă Rusaliilor se împart oale împodobite cu flori și un colac, pentru pomenirea morților. În Duminica Rusaliilor se împart farfurii frumos împodobite pentru cei vii.
În credința populară, cuvântul Rusalii are legătură și cu fetele împăratului Rusalii, despre care se spune că aveau puteri magice și seduceau oamenii, pedepsindu-i pe cei care nu le respectau.
De asemenea, se crede că Rusaliile sunt spiritele morților care au petrecut Paștele cu cei vii și nu vor să se mai întoarcă în locurile lor de sub pământ și încep să facă rele oamenilor. Oamenii ar fi început să evite să le numească Rusalii, așa că le spuneau iele, zâne sau frumoase.
Sărbătoarea Rusaliilor îmbină semnificația religioasă cu o serie de obiceiuri populare legate de protecția împotriva spiritelor rele și atragerea norocului.
În credința populară, în această perioadă se crede că ielele, ființe magice, frumoase, dar periculoase – umblă libere printre oameni. Pentru a se proteja, românii respectau cu strictețe o serie de ritualuri menite să alunge spiritele rele și să aducă liniște și sănătate în gospodării.
În unele zone ale României se dansează Jocul Călușarilor, în special în Contești, Lisa, Bragadiru și Zimnicea. Se spune că leacul cel mai folosit pentru cei atinși de Rusalii este jocul călușarilor. Obiceiul care se numește udatul nevestelor are loc în Ardeal. Femeile sunt stropite cu apă pentru a fi sănătoase și frumoase tot anul.
Tradițiile populare transmit și o serie de superstiții, pentru această perioadă:
Munca este interzisă – Se consideră că activitățile fizice atrag mânia ielelor, care pot provoca dureri de cap, amețeli sau chiar „luarea din Rusalii”, o boală misterioasă din folclorul românesc.
Certurile și înjurăturile trebuie evitate – Se spune că ele atrag energii negative și pot provoca nenorociri.
Accesul la câmp sau pădure este periculos – Aceste locuri sunt considerate teritorii ale ielelor și pot deveni puncte de contact cu lumea nevăzută.
Nu este bine să dormi sub cerul liber – Cei care încalcă această regulă riscă să fie „atinși de Rusalii”, cu efecte greu de explicat.
Pelinul și leușteanul nu trebuie refuzate – Se oferă pentru protecție, iar refuzul poate aduce ghinion.
Spălatul și cusutul sunt interzise – Aceste activități sunt considerate lipsite de respect față de sărbătoare și față de forțele nevăzute care circulă în această perioadă.
Una dintre cele mai răspândite superstiții spune că spălatul pe cap în ziua de Rusalii poate atrage spiritele rele. Se crede că ielele pot pedepsi persoanele care încalcă regulile nescrise ale sărbătorii, provocând stări inexplicabile de rău, dureri de cap sau chiar tulburări mintale.
Însă, peste toate aceste obiceiuri și superstiții, sărbătoarea Rusaliilor poartă o dimensiune tradițională profundă, reunind credința, istoria, tradiția și păstrând vie memoria unui moment crucial din creștinism.
