Clubul Chelsea are două variante prin care poate cere executarea silită a fotbalistului Adrian Mutu, cea mai favorabilă jucătorului fiind aceea de a propune FIFA și grupării londoneze un plan de plată, a declarat avocatul spaniol Josep Vandellos, specializat în drept sportiv. Hotărârea Tribunalului Federal Elvețian, din 10 iunie, dată în cazul lui Adrian Mutu, obligat la plata unor despăgubiri de peste 17 milioane de euro plus dobândă, către clubul Chelsea, pentru încălcarea contractului cu gruparea londoneză, este irevocabilă. Astfel, clubul Chelsea poate apela fie la Convenția pentru recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, adoptată în 10 iunie 1958 la New York, fie la procedura de executare a FIFA (Federația Internațională de Fotbal), a declarat aseară avocatul spaniol Josep Vandellos, specializat în drept sportiv, colaborator al societății de avocați „Chiuariu și Asociații” din București. Potrivit Convenției de la New York, aceasta se aplică recunoașterii și executării sentințelor arbitrale date pe teritoriul unui alt stat, decît acela unde se cere recunoașterea și executarea sentințelor și rezultate din diferende între persoane fi-zice sau juridice. Ea se aplică, de asemenea, sentințelor arbitrale care nu sunt considerate ca sentințe naționale în statul unde este cerută recunoașterea și executarea lor. Prin sentințe arbitrale se înțeleg nu numai sentințe date de către arbitri numiți pentru cazuri determinate, ci, de asemenea, și acelea care sunt date de către organe de arbitraj permanente, cărora părțile li s-au supus. Articolul III al Convenției arată că fiecare dintre statele contractante va recunoaște autoritatea unei sentințe arbitrale și va acorda executarea acesteia, conform regulilor de procedură în vigoare pe teritoriul unde sentința este invocată.
