Astăzi, în toate bisericile creștine se va săvîrși slujba Prohodului Domnului, în amintirea răstignirii și a morții pe cruce a Domnului nostru Iisus Hristos. Hristos și-a dat viața pentru ca noi să fim eliberați de sub tirania morții și jugul păcatului. Prin moartea Sa, Hristos ne-a dăruit viața, liniștea și pacea dumnezeiască. Despre însemnătatea zilei de astăzi vorbim cu Părintele Rău Petrea, preot – paroh al Bisericii „Sfînta Cuvioasă Parascheva – Domnească”, din municipiul Focșani, un vrednic și demn slujitor al Sfîntului Altar.
Reporter: Preacucernice Părinte, astăzi se oficiază în sfintele biserici Slujba Prohodului Domnului, cînd se rememorează momentul răstignirii și al morții pe cruce a Mîntuitorului. Ce ne puteți spune despre importanța acestei zile ?
Pr. Rău Petrea: Răstignirea Mîntuitorului nostru Iisus Hristos și moartea Sa pe Cruce constituie jertfa supremă prin care Fiul lui Dumnezeu Cel întrupat ia asupra Sa păcatele lumii și împacă pe om cu Dumnezeu Tatăl. Crucea era cel mai crud instrument de tortură și de pedeapsă în lumea veche. Din această cauză, romanii o rezervaseră numai rebelilor și sclavilor. Iudeii o considerau un adevărat blestem dumnezeiesc, o adevărată sminteală și un scandal. Mîntuitorul a fost răstignit în locul numit Golgota, cuvînt ebraic însemnînd „Căpățînă”. Golgota era o înălțime calcaroasă, care semăna, de la distanță, cu o țeastă. Era situată în afara cetății, în partea de Nord-Vest a orașului, la o distanță de cîteva sute de metri. Se ajungea acolo ieșindu-se prin poarta lui Efraim, de unde porneau drumurile spre Samaria și Galileia, spre Pereea, Cezareea, Iaffa și Betleem. O legendă pioasă ne spune că în locul Răstignirii Mîntuitorului se aflau osemintele strămoșului nostru Adam și că, acolo unde stătuse cîndva craniul primului om, a fost înfiptă Crucea. Această legendă vrea să ilustreze adevărul dogmatic că Iisus Hristos a șters, prin Cruce, osînda lui Adam.
Rep.: Părinte, putem spune că jertfa Mîntuitorului este dovada dragostei nemăsurate a lui Dumnezeu față de noi, creația Sa ?
Pr. R.P.: Tatăl ceresc a arătat mila Sa mai mare față de om decît de Fiul Său pe care L-a jertfit. Dumnezeu Tatăl n-a îngăduit lui Avraam să jertfească pe fiul său Isaac, dar El jertfește pe Fiul Său Iisus pentru mîntuirea omului. Dumnezeu s-a milostivit de copilul unui om, dar pe Fiul Său nu L-a cruțat și L-a lăsat să moară pentru noi toți. Desăvîrșită smerenie a lui Dumnezeu, aceasta a fost voința Tatălui pentru Fiul, mare fiind mila Sa. Dacă Dumnezeu a făcut atîta jertfă pentru noi ca să ne scoată din robie, se cade ca și noi să răspundem cu aceeași dragoste și recunoștință.
Rep.: Părinte, Sfinții Evangheliști descriu în amănunt momentele dinaintea morții Mîntuitorului pe Cruce, notînd cu grijă toate cuvintele rostite de El. Vorbiți-ne puțin despre acestea și despre semnificația lor.
Pr. R.P.: Mîntuitorul spune mai întîi, potrivit Sf. Ev. Luca: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac”, arătînd nemărginita sa iubire de oameni. El nu rostește nici un cuvînt de condamnare pentru cei care-i doreau moartea. Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit în vîrful Golgotei între doi tîlhari, al doilea cuvînt fiind consemnat tot în Evanghelia după Sf. Luca: „Adevăr îți spun Å¢ie, astăzi vei fi cu Mine în Rai”. Acesta arată conștiința de sine a Dumnezeirii Sale, pe care Iisus Hristos o păstrează și pe Cruce. Al treilea cuvînt ne este transmis de către Sf. Ioan: „Femeie, iată fiul tău; iată mama ta” și arată grija Mîntuitorului pentru Prea Curata Sa Maică dar și pentru noi. Al patrulea cuvînt este scris de către Sf. Matei și Sf. Marcu: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit” și ne arată pe Domnul luptîndu-se pentru ultima oară, ca om, cu ispita deznădejdii în fața morții. Al cincilea cuvînt este: „Mi-e sete” și arată cumplita durere fizică îndurată de Domnul pe Cruce. Al șaselea cuvînt este notat tot de către Sf. Ioan „Săvîrșitu-s-a”, arătînd că în Hristos s-au împlinit toate profețiile Scripturii și că opera Sa mîntuitoare este acum terminată. Părintele Dumitru Stăniloae spunea că acest cuvînt înseamnă de fapt „desăvîrșitu-s-a” omul în Dumnezeu, desăvîrșitu-s-a opera de adunare a creației în Dumnezeu prin umanitatea asumată în Fiul lui Dumnezeu. Cel din urmă cuvînt, al șaptelea, se află în Evanghelia după Sf. Ap. Luca: „Părinte, în mîinile Tale dau duhul Meu” și exprimă absoluta încredere a lui Iisus Hristos în Dumnezeu-Tatăl.
Rep.: Părinte, ce se întîmplă acum la locurile sfinte de la Ierusalim ?
Pr. R.P.: În această zi, la locurile sfinte ale creștinătății de la Ierusalim are loc „Procesiunea din Vinerea Mare”. În dimineața zilei, se adună 12 arhierei, cu tot clerul și cu mulțime de pelerini, la biserica de la Pretoriu, unde se citesc „Ceasurile Împărătești”. După aceea, la ora 10.00, tot poporul, cu preoți și arhierei, pornește în procesiune de la Pretoriu pînă sus, la Biserica Sfîntului Mormînt, străbătîndu-se din nou Drumul Crucii. În fruntea procesiunii merg arhiereii, în veșminte de doliu, ducînd pe mîini o cruce mare de lemn de 1,5 m., în care se păstrează o parte din lemnul original al Sfintei Cruci. Slujba Prohodului se face în seara de Vinerea Mare, în Biserica Sfîntului Mormînt, de la orele 19.00 pînă la orele 3.00 după miezul nopții, spre Sîmbăta Mare. Este o procesiune din cele mai mișcătoare, unică în toată creștinătatea.
Rep.: Părinte, în încheiere, un gînd către credincioși!
Pr. R.P.: Mîntuitorul Hristos a murit pe Cruce pentru ca noi să avem viață veșnică, de aceea se cade ca și noi să ne străduim să împlinim poruncile Lui și să ne conducem viața după învățămintele Lui. Bine este să meargă toți oamenii la Sfînta Biserică, să se roage și să participe la Sfînta Liturghie. Să ne cercetăm fiecare adîncul sufletului nostru și să vedem cît sîntem noi de recunoscători față de Mîntuitorul nostru, care a pătimit atît de mult pentru mîntuirea noastră ca să ne scape din robia păcatelor, a diavolului și a Iadului.
