Boboteaza, sărbătorită pe 6 ia-nuarie, cînd se consideră că a avut loc botezul lui Iisus Hristos, încheie, alături de sărbătoarea Sfîntului Ioan (7 ianuarie), perioada celebrării nașterii Mîntuitorului. Sărbătoarea mar-chează Botezul Domnului și se mai numește Epifanie, adică Arătarea lui Dumnezeu și Mîntuitorului în lume. La români, ziua de Bobotează cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun: local se colindă, se fac și se prind farmecele și descîntecele, se află ursitul, se fac prorociri ale timpului și belșugului în noul an. O pondere deosebită o dețin însă actele rituale și practicile magice de profilaxie și purificare. Riturile creștine și precreștine sînt menite să alunge spiritele rele și să sfințească apa: agheazma, umblatul preoților cu botezul și scufundarea crucii în apă, aprinderea focurilor, afumarea oamenilor și ușilor. Alimentele specifice Bobotezei sînt piftia și grîul fiert. Cuvîntul „agheazmă” vine din grecescul „aghios” și înseamnă sfințire. La noi, prin agheazmă se înțelege atît apa sfințită, cît și slujba pentru sfințirea ei. Agheazma mare se săvîrșește de Bobotează, spre deosebire de Sfințirea cea mică a apei, care are loc în biserică la fiecare zi de 1 a lunii, iar în case, oricînd cer credincioșii. Agheazma mare se face atît în ajunul Bobotezei, cînd se sfințește apa cu care preoții botează apoi casele creștinilor, cît și în ziua de 6 ianuarie, după liturghie, cînd se sfințește apa pe care o iau creștinii la casele lor pentru tot anul. Se spune că apa sfințită de Bobotează se păstrează nestricată vreme îndelungată, rămîne proaspătă, curată și plăcută la gust, de parcă ar fi fost scoasă de curînd din izvor. Biserica Ortodoxă Română îi sfătuiește pe credincioși să păstreze agheazma într-un vas curat și la loc de cinste și să guste din ea pe nemîncate și cu multă cuviință în zilele de ajunare și de post sau cu ocazia marilor sărbători, după ce vin de la biserică. Se obișnuiește ca oamenii să bea din agheasma mare timp de opt zile în șir, din ajunul Bobotezei pînă la încheierea praznicului, adică pînă la 13 ianua-rie. După aceea, ea se poate lua numai după spovedanie. Credincioșii și preoții cred că apa de la Bobotează are o putere deosebită pentru că a fost sfințită printr-o îndoită chemare a Sfîntului Duh, iar sfințirea are loc chiar în ziua în care Mîntuitorul s-a botezat în apele Iordanului. Mii de bucureșteni se adună an de an la Patriarhie pentru a asista la Sfînta Liturghie și la slujba de sfințire a apei și pentru a lua agheazmă. La fel de mulți oameni se strîng adesea și la alte Catedrale Mitropolitane din țară. Å¢ările catolice din Occident celebrează, pe 6 ianuarie, Epifania, care simbolizează Anunțarea nașterii lui Hristos Păstorilor și Regilor Magi. Povestea Regilor Magi este un amestec de fapte reale și legende, iar tradiția a confundat nu de puține ori Păstorii cu Regii Magi. Încă din secolul V, Biserica a acordat o importanță foarte mare acestui eveniment. În Franța, este servită, cu această ocazie, un fel de plăcintă numită „la galette des rois”, care, pe vremuri, era împărțită în tot atîtea felii cîți comeseni erau, plus una. Felia suplimentară, denumită „a Bunului Dumnezeu” sau „a Fecioarei”, era oferită primului sărac care apărea. De asemenea, nu puține sînt țările în care cadourile pentru copii sînt aduse nu de Moș Crăciun, ci de Regii Magi. În Spania sau în unele regiuni din Italia, copiii își așteaptă darurile pe 6 ianuarie, zi dedicată petrecerii. În Belgia și în Olanda, există, de asemenea, tradiția preparării unui astfel de desert, cu cremă de migdale. Cel mai tînăr dintre membrii familiei se ascunde sub masă pentru a alege feliile pentru fiecare, iar cel desemnat regele zilei își alege o regină. În timpul acestei zile, copiii străbat străzile intonînd cîntecul stelei și intră în case pentru a primi mandarine și bomboane, tradiție pe cale de dispariție în Belgia, dar păstrată încă în regiunile de provincie flamande. (Mediafax)
