În Spitalul Județean de Urgență „Sf. Pantelimon” Focșani au murit, în perioada 1 ianuarie – 1 octombrie 2007, 374 de oameni. Este o informație trimisă chiar de ma-nagerul unității spita-licești, doctorul Gabriel Negoiță, ca răspuns la o solicitare scrisă a „Monitorului de Vrancea”. Negoiță, printre altele, consilier local din partea PNL, refuză de cîteva săptămîni să mai susțină conferințe de presă, să mai stea de vorbă cu ziariștii, direct sau la telefon, iar cadrele medicale, la rîndul lor, adoptă atitudinea șefului. Spitalul Județean este așadar un loc închis, un fel de feudă pe care doctorul Negoiță o „călărește” cum poftește. Informațiile care „transpiră” totuși sînt cutremurătoare, cum este și cea conform căreia sute de oameni au murit ÎN Spitalul Județean. Cauzele acestor decese nu ne sînt cunoscute deși am adresat și această întrebare, în scris, conducerii Spitalului Județean. Ni s-a răspuns că „acestea sînt informații de natură medicală” așa că am face bine să trimitem „la sediul spitalului un consultant de specialitate care s-ă (greșeala grama-ticală apare în documentul semnat de doctorul Negoiță – n.r.) extragă informațiile dorite ce nu fac obiectul secretului medical”. Tot de la începutul anului, s-au înregistrat 168 de infecții nosocomiale, adică pacienții s-au îmbolnăvit din cauza unor infecții contractate chiar în Spitalul Județean. Acestea, se precizează în răspunsul managerului Gabriel Negoiță, repre-zintă „0,61% din numărul total de 27.406 pacienți externați în această perioadă”. Statistic nu pare chiar așa de rău, dar ce-ar zice despre statistici fiecare dintre cei 168 de oameni care s-au internat în Spitalul Județean și s-au îmbolnăvit acolo ? Am întrebat dacă au fost înregistrate plîngeri din partea pacienților, rudelor sau cunoștințelor acestora privind greșeli medicale. Ni s-a răspuns că, potrivit legii „orice plîngere din partea pacienților sau rudelor acestora cu privire la eventuale culpe medicale se adresează Colegiului Medicilor și nu angajatorului unde medicul reclamat este salariat”. Asta știam și noi, dar oare nici una dintre rudele fiecăruia dintre cei 374 de pacienți morți în Spital nu s-a plîns de nimic, nu a contestat nimic, nu a bătut în ușa vreunui șef de secție sau chiar în cea a directorului pentru a reclama ? 234 dintre pacienții decedați în spital proveneau din mediul rural și 140 din mediul urban. Åžtiau toate rudele și toți prietenii acestora de existența unui Colegiu al Medicilor sau unii și-au exprimat nemulțumirile, durerea, neînțelegerea, chiar acolo unde le-au murit cei dragi? Hîrtia cu datele seci trimise de cel care manageriază cea mai mare unitate spitalicească din județ nu ne-a putut răspunde. Printre cei care au murit anul acesta în Spitalul Județean de Urgență se numără și 19 copii cu vîrsta sub un an, dintre care 6 nou-născuți. Sînt cifre cărora le co-respund suflete, sînt mame care nu și-au hrănit puii la sîn, sînt familii rupte. Encefalograful Spitalului Județean are vreo 40 de ani, tomograful se mai strică din cînd în cînd, igrasia apare pe la colțuri, gîndacii pe sub paturi, rugina pe mobilierul vechi, medicii fac prea multe gărzi, asistentele pleacă în Italia. Este o realitate pe care nimeni nu o neagă, pe care, vrem nu vrem, o punem pe seama unui sistem care funcționează prost de 60 de ani și nu pe seama unuia sau altuia, dar dublată de cinism, această realitate ne duce într-o zonă crepusculară, din care riscăm să ieșim alienați.
