Dănuț Acatrinei este un băiețel din Păunești pentru care cel mai mare dar pe care și-l poate dori astăzi, la împlinirea a 9 anișori, este să poată să se ridice în picioare și să meargă… S-a săturat să se tîrîie pe genunchi și să nu poată face altceva decît să privească de pe margine jocul vesel al celorlalți copii. S-a săturat să fie acel Dănuț care la școală, în pauze, e singurul care trebuie să rămînă în bancă. Prea săraci pentru a plăti prețul împlinirii visului copilului lor, părinții acestuia cer sprijinul cititorilor noștri. „Am primit programare pentru transplant de celule stem la Clinica din Beijing, China. Nu putem pleca însă dacă pînă pe 10 septembrie 2008 nu strîngem 20 de mii de dolari”, a spus Daniela, mama lui Dănuț. În speranța că vor fi oameni care vor dori să-i ajute copilul, femeia a deschis trei conturi la BancPost, filiala Adjud, pe numele ei, după cum urmează : în dolari RO56BPOS40106526447USD01 ; în Euro RO12BPOS40106526447EUR01 ; în lei RO77BPOS40106526447RON01. Așa i-a fost scris. Să vină pe lume ca să ducă crucea unei boli pe care, cu toate eforturile făcute pînă acum, nu a reușit să o învingă. Dănuț s-a născut cu mielomeningocel adică, mai pe înțelesul tuturor, cu o malformație congenitală ce lasă descoperită o parte din măduva spinării. La opt zile după naștere a sufe-rit prima operație. La nouă luni a urmat a doua intervenție chirurgicală pentru același lucru. „Pur și simplu copilul meu avea așa, o carne crescută pe șira spinării în afară, din care curgea un lichid alb. De-abia la a doua operație medicii au reușit să o închidă, să nu mai curgă”, își amintește Daniela, mama lui Dănuț. Ca orice mamă, femeia și-a așteptat primul puiuț cu emoție și multă bucurie. Åži l-a imaginat de multe ori și pentru nimic în lume n-ar fi crezut că pentru copilul său, primii pași nu vor fi făcuți, poate, niciodată. Nici acum, după nouă ani, nu poate să se resemneze cu această cruntă realitate. Åži drept urmare, a făcut tot ceea ce este omenește posibil pentru ca fiul ei nu doar să fie în permanență în cea mai bună stare fizică dar și să aibă o viață cît mai apropiată de cea a unui copil perfect sănătos. De-a lungul celor nouă ani de viață Dănuț a suferit 10 operații. Bisturiul, anesteziile, pansamentele, suferința și obiceiurile spitalelor au devenit pentru el un mod obișnuit de viață. „M-au operat mai întîi aici, și după aia aici și aici…”, arată, întorcîndu-și piciorușele inerte pe toate părțile. I-au fost operate tendoanele și ligamentele de la glezne, de la genunchi, de la șolduri astfel încît să-și poată totuși îndoi picioarele. Vioiciunea pe care o are acum, faptul că se poate deplasa fie și tîrîndu-se în „patru labe” și se poate chiar urca și coborî din pat, prin forța mîinilor, se datorează tenacității mamei sale care, cu toate lipsurile cotidiene cărora trebuie să le facă față, și-a dus permanent copilul la recuperare. „Åži acum, în august trebuie să plecăm la recupe-rare la Gura Ocniței. Stăm și noi atît cît ne ține buzunarul. Pentru el nu plătesc nimic dar pentru mine, ca însoțitor, trebuie să dau 56 de mii de lei pe zi”, spune femeia. Dar ce poate fi în sufletul unei mame cînd își vede copilul de nouă ani, tîrîndu-se pe genunchi, numai ea poate știi… Premiant în clasa I Pentru Daniela, micuțul ei cu handicap n-a însemnat vreodată o povară. A înțeles că are un copil mai…altfel decît ceilalți și a acționat în consecință. Nu s-a putut bucura de primii lui pași dar i-au înduioșat inima primele lui mîngîieri, primele lui zîmbete și primele cuvinte. Bucuria din ochii micului său fiu, strălucirea dorinței lui de viață și rîsul, mai ales rîsul lui plin, cristalin, inocent, i-au umplut sufletul și existența. În fața do-rinței de a-i dărui puiului ei normalitatea pe care o merită, femeia l-a purtat în brațe zi de zi. Apoi l-a învățat să meargă cu bicicleta, cu roți ajutătoare. I-a legat tălpile de pedale și astfel, Dănuț nu doar că reușește să se deplaseze singur, dar își face și exercițiile de care are nevoie. L-a înscris la grădiniță și anul trecut s-au bucurat împreună de prima zi de școală. Cu ghiozdanul în spate și multe emoții în suflețel, Dănuț a pornit astfel să dezlege tainele alfabetului. N-a contat că are pamperși, că nu se poate da jos din bancă în pauze, să alerge alături de ceilalți copii și nici că nu poate să iasă la tablă, deși ar fi vrut uneori să-și scrie știința în fața tuturor, cu creta. Iar rezultatele nu s-au lăsat așteptate. Dănuț a devenit pentru prima dată în viața lui, premiant! E drept, fără coroniță – că nu se mai poartă deși i-ar fi plăcut – dar cu o diplomă pentru rezultate foarte bune la învățătură, pe care ai lui i-au pus-o la loc de cinste, pe perete. „La școală mi-am făcut prieteni. Cel mai bun e Vasilică, stă colea pe pîrîu, pe alt deal. Nu vine la mine că a zis că are treabă, dar acum în vacanță mă joc cu soră-mea, cu verișoru-meu. Ne jucăm de-a hoții, cu pistoalele, ne jucăm prinselea. Eu stau în cărucior și mă împinge soră-mea. Sau fug eu cu căruțul, că pot să mă împing singur”, spune Dănuț. Să fii părinte și să-ți privești copilul jucînd prinselea îm-pingînd singur roțile unui fotoliu rulant… Åži să știi că undeva, în lume, poți cumpăra sănătatea picioarelor lui cu 20 de mii de dolari… „A 11-a operație poate va fi cu noroc”… … spune Dănuț, cu înțelepciune de om mare. Åžtie că părinții lui au reușit să ia legătura cu medicii de la Clinica din Beijing, China și că anul viitor, pe 10 septembrie, este așteptat pentru operație. Poate că după aceea va reuși să meargă și, chiar dacă nu știe deloc cum se face asta, cum de pașii se înșiruie unul după altul la toată lumea, numai la el nu, dorește foarte mult să încerce. Nu de alta, dar „e un parc în piață unde aș vrea să merg. Acolo se duc copiii și se joacă. Îmi place să mă dau în leagăn, în învîrtitoarea aia… Duminica, cînd mama și tata mai au timp, mă duc ei”, explică Dănuț. El nu știe că 20 de mii de dolari înseamnă o avere pe care ai lui n-au cum s-o strîngă nici dacă și-ar aduna veniturile dintr-o viață de om. Ca să mai adauge ceva la salariul minim de asistent personal al Danielei și alocațiilor celor doi copii, tatăl băiatului lucrează cu ziua ori de cîte ori găsește. Iar din suma întreagă, peste 250 de lei lunar se duc pe pamperși și o altă parte, pe tratamentele de recuperare necesare băiatului. Din toamnă și sora lui Dănuț va începe școala și asta înseamnă o cheltuială în plus. Totuși, în căsuța lor modestă, familia Acatrinei ar fi pe deplin fericită dacă și-ar face loc și sănătatea primului lor născut. „Dănuț știe că e diferit. La început mă tot întreba de ce toți copiii merg și el nu poate. Apoi, pentru că în curte la noi sînt mai multe familii și toți au fete, m-a întrebat de ce fetele pot merge și băieții nu… Acum, de cînd ne-a auzit vorbind de China, mă încurajează el pe mine. Rîde și-mi spune «stai să vezi că în China o să mă pună pe picioare și dacă n-am să fug…. !»”, își înghite lacrimile Daniela. Să dea Dumnezeu ca visul acestui copil, dăruit cititorilor noștri chiar astăzi, de ziua lui, să se împlinească ! Doar prin generozitatea semenilor, în conturile deschise de mama sa la Banc Post se poate aduna suma cu care băiețelul își poate cumpăra… sănătatea. Åži implict, siguranța unui viitor normal. Oricine dorește să îl ajute poate depune bani în conturile amintite mai sus. Sau poate dona direct familiei pe care o poate contacta la numărul de telefon 268.917.
